Influenţa engleză a produs în ultimele două decenii numeroase calcuri semantice, bazate pe transparenţa formelor din fondul comun de împrumuturi culte latinoromanice.

Unul dintre anglicismele care se răspândesc rapid în ultima vreme e verbul a revizita, transpunere a lui to revisit. Forma poate fi descrisă ca fiind o traducere – calc de structură (prin echivalarea prefixului şi a rădăcinii visit cu vizita) sau calc semantic (prin adăugarea unor sensuri noi celor ale verbului iterativ a vizita, „a vizita din nou”) ori ca un împrumut, cu adaptare fonetică şi morfologică. Noul verb a produs şi un derivat în -re (pe tiparul „infinitivului lung”), numele de acţiune revizitare, dar este folosit mai ales la participiu: „Socialismul realist revizitat” (liternet.ro, 19.10.2010), „Brandingul personal revizitat” (wall-street.ro,18.03.2009) etc. Faţă de situaţiile în care este vorba pur şi simplu de utilizarea prefixului re- pentru a produce un sens repetitiv („pensiune... vizitată şi revizitată de turişti din toate colţurile lumii”, casa-lucretia.ro), anglicismul se distinge prin sensul modificat, abstract şi metaforic al „vizitei”: care desemnează revenirea la o temă, reluarea şi, de obicei, reinterpretarea ei. Se revizitează cărţi, autori, filme, teorii etc.; termenii apar destul de des în contextul comentariilor culturale: „În această carte, Habermas revizitează magistral problema adevărului” (editura-art.ro), ba chiar şi în discursul teologic, în care contrastează cu stratul lexical tradiţional: „Simion Noul Teolog revizitat de mitropolitul Ilarion Alfeyev” (oglindanet.ro, 13.03.2011). Dincolo de puterea contagioasă a modei, în răspândirea unei forme suntem datori să bănuim o oarecare necesitate: în cazul de faţă, probabil că a revizita este perceput ca fiind mai neutru, mai prudent decât a reinterpreta; de fapt, nu spune mai mult decât sinonimele sale contextual