Conducerea Operei Naţionale din Bucureşti a făcut o bună alegere prin înscrierea în repertoriul curent a unei lucrări din seria „opera rara” puţin cunoscută de public şi care se regăseşte cu greu chiar pe mari scene ale lumii.

Compozitorul veneţian Ermanno Wolf-Ferrari, care a trăit în prima jumătate a secolului al XX-lea, a scris această lucrare la München în 1906, partitura sa fiind, din păcate, nedreptăţită de teatre şi chiar necunoscută. Este o lucrare remarcabilă, compusă cu simţul proporţiilor, cu delicateţe, gingăşie faţă de universul complicat şi complex al sufletului feminin, de multe ori aflat în dispută cu cel al bărbaţilor, incapabili să-l cunoască.

Opera a cunoscut o frumoasă punere în scenă la Cluj-Napoca în decembrie 1959, regizată de Anghel Ionescu-Arbore. Ulterior, după câţiva ani, ea a fost prezentată de colectivul clujean aflat în turneu şi la Bucureşti. Actualul director al Operei Naţionale, Cătălin Ionescu- Arbore, fiind sensibil legat de această partitură, a înscris-o în repertoriu, apelând la un regizor german, foarte inspirat şi plin de inventivitate, Peter Pawlik, cunoscut de alfel printr-o recentă montare a operei La Cenerentola de Gioacchino Rossini. Spectacolul lui Pawlik este original şi spumos, extrem de rafinat şi cu mult bun-gust, fără niciun fel de disonanţe, vulgarităţi ori distorsiuni care ar putea altera o partitură muzicală absolut genială. Opera se înscrie în categoria comediei muzicale bufe şi porneşte de la cunoscuta piesă de teatru, Bădăranii, a lui Carlo Goldoni, libretul aparţinând lui Giuseppe Pizzolato.

Conducerea muzicală a fost asigurată de Vlad Conta, care a demonstrat că iubeşte această partitură, intrând cu uşurinţă în jocul subtil al actorilor cântăreţi, pe care i-a condus cu inteligenţă şi respect, demonstrând încă o dată înţelegerea subtilă a lucrărilor dificile. Orchestra Operei Naţionale s-