Amsterdam. Orașul pe care mi l-am imaginat, parafrazându-l pe Cioran, pe culmile decadenței. Două zile în capitala Olandei, o capitală a sexului, a drogurilor, a alienării și a femeilor frumoase din vitrine. În orașul care ar putea vicia orice evlavios, prefăcându-l într-un infidel, necredincios și desfrânat. Miroase a iarbă, a cărți vechi cu mireasmă de ciocolată, a parfum scump și a lascivitate. Miroase a mare, a vrajă, a pescăruși și a vapoare. Miroase a libertate și a toleranță.

Sosesc în Dortmund. De aproape un an mă chinuie ruta Cluj-Dortmund/Timișoara-Dortmund. Despre Germania, însă, n-am scris niciodată. E prea prea strictă, prea goală, prea riguroasă și prea rece pentru mine. Atât de puţin lumească, şi atât de mult robotizată.

Cunosc aeroportul pe dinafară. Chelnerii de la Belvedere, curioşi, mereu, de naţionalitatea mea; și cafeneaua de jos, unde mai toţi turiştii (turism de babysitting – nane de la munte, sosite aici cu scopul de a-și crește nepoții; turism comercial - bijnițari care speculează promoțiile marilor firme, turism sexual – damele, de orice fel de companie; turism paternal – mame disperate rămase fără copiii lor, care au decis că e mai bine să-și rupă spinările prin străinătățuri, decât să înghită gogoșile garnisite de rata minimă a șomajului, etc.) aşteaptă ore întregi, până la terminarea programului de muncă, pentru ca rudele, prietenii, iubiţii, soţii să-şi facă apariţia.

Români încărcaţi de bagaje, spilcuiţi, îmbrăcaţi în hainele lor sclipicioase, kitsch-oase, de pseudo-firmă, împovăraţi de lanţuri, zorzoane, gablonţuri, de limbajul de mahala şi de comportamentul de snobi. Coborâți din tenebrele low-cost-urilor, care îi livrează în spațiul tuturor posibilităților, ca pe niște pachete ambulante: și muți, și surzi și orbi. Printre ei, rar, câte un student rătăcit, sosit cu vreo bursă, îşi lecturează, în linişte, cursuril