Inainte de 1 Mai, nu strica sa ne reamintim. Lavinia Betea, preocupata de istorie recenta, doctor in psihologie, s-a specializat in reconstituirea evolutiei si rolului nomenclaturii in viata sociala a Romaniei comuniste si a tranzitiei. Cum construim azi memoria sociala? Ce impact are aceasta asupra prezentului? Ce rol au amintirile, memoriile, evocarile unor personaje si faptele celor aflati cindva in cercurile puterii asupra indivizilor obisnuiti, care nu au avut nimic a face cu lumea deciziei de odinioara? Importanta, desi cei mai multi nu sint constienti de povara memoriei, de achizitiile cognitive si afective sedimentate, fara voia lor, in constiinta individuala si in cea publica. Memoria comuna, spun specialistii, a fost elaborata de catre mediul social si cultural, de contextul istoric si politic. Personalitatea umana se "construieste social", se dezvolta prin socializare si internalizare, suporta presiunile ideologicului; iar indivizii, prin relatiile pe care le stabilesc intre ei, prin schimbul de idei si prin mecanismele de transmisie sociala, fac ca amintirile sa fie impartasite si de catre altii, de comunitate, sa devina un bun comun, sa formeze memoria colectiva a societatii. Sociologul Maurice Halbwachs a dezvoltat teoria cadrelor sociale ale memoriei, dupa care orice memorie (individuala, colectiva) este elaborata social, pentru ca amintirile fiecarui individ tin de un trecut personalizat, de o experienta traita intr-un context dat, utilizind notiunile, limbajul grupurilor de referinta, de mediul social, de contextul epocii in care individul a evoluat. "Cadrele sociale" ne marcheaza, lucreaza continuu asupra amintirilor noastre: le descompun si recompun, coordoneaza imagini ce permit fiecaruia sa-si articuleze experientele si actele cu ale celorlalti. Memoria sociala nu este rationala, obiectiva, nici neutra, ci e atinsa de zvonuri, credinte, practici