Nu e nici un dubiu: Romania nu va fi pregatita sa treaca la euro in 2015. Nu va fi pregatita nici in 2020, nici in 2050. Dar, paradoxal, tocmai acesta este principalul argument in favoarea trecerii la euro in 2015: singura, Romania nu va fi niciodata pregatita pentru a face aceasta trecere.
Trecerea la euro are un impact similar asupra economiei cu intrarea in Uniunea Europeana. Am fost pregatiti la 1 ianuarie 2007 pentru a intra in UE? Categoric, nu. Am fi fost azi pregatiti? Raspunsul este, de asemenea, negativ.
Incep sa iasa la rampa cam aceleasi voci care anuntau, in 2006, apocalipsa care urma sa vina in urma aderarii la UE in 2007. Refrenul este, iarasi, acelasi. “Romania nu e pregatita si ar trebui sa amane acest moment”.
Inainte de a continua, e necesara o paranteza: la ce ne-a folosit, in ultimii ani, faptul ca am avut o moneda si o politica monetara independenta? Intr-o complicitate pe alocuri inexplicabila, BNR si guvernul au lasat leul sa se intareasca pana la un curs de 3,1 lei/euro. Consecinte? Omorarea exportatorilor, favorizarea importurilor, omorarea producatorilor interni pe piata interna. Plus o iluzorie crestere de venituri ale populatiei (exprimate in euro). Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca, la intrarea in UE, am fi putut trece simultan si la euro.
Revin. Sa nu ne iluzionam. Presiunea interna pentru a creste performantele economiei romanesti este foarte slaba. Poporul nu e foarte atasat de ideea de a prospera prin munca si sustine politicienii care promoveaza pomenile electorale sau din buget, nu pe cei care vorbesc de munca sau inovatie. E o constatare, nu o acuzatie. Dar, in loc de a ne plange de aceasta mentalitate, ar trebui sa o folosim ca pe o parghie a progresului.
“Romanul se descurca”. OK, atunci sa se descurce si cu o moneda pe care politicienii locali nu o pot manipul
