Ioana Maria Vlas a invadat micile ecrane, la concurenţă cu Monica şi Iri, cu Oana şi Pepe, cu Boc şi Udrea, cu alte vedete, ţinând lecţii de morală. Reporteriţe ale televiziunilor de ştiri, căzute-n fund de extaz şi-n goană după audienţă, au ridicat acest personaj pe un soclu de justiţiar. Uitând că a anesteziat sute de mii de oameni, îndemnându-i să doarmă liniştiţi, pentru că FNI veghea la bunăstarea lor. Cei vreo 6-7 ani de puşcărie pe care i-a ispăşit sunt o pedeapsă derizorie, bună pentru o găinărie măruntă, nu pentru megaescrocheria pe care a patronat-o şi care a determinat nu doar tragedii şi drame, ci şi uriaşe daune aduse banului public, pentru despăgubirea victimelor.

Neruşinatul recital Vlas a fost prilejuit de aducerea în ţară, cu un charter (125.000 de euro), a complicelui fugar Nicolae Popa şi de reţinerea (e drept, într-o altă cauză) a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Dacă Maria Vlas vede în Popa aproape numai o victimă naivă a lui Vântu, pe acesta îl socoate tartorul malefic al afacerii. Aşa o fi, dar Parchetul n-a dat în brânci s-o şi dovedească şi mă tem că nici înhăţarea lui Popa nu va face lumină. Deşi era de mult timpul ca toată gaşca mafiotă să se afle după gratii. Extrădarea lui Popa (ca şi în cazul ceferistului Necolaiciuc) are mai mult efectul unei perdele de fum, are rolul unei diversiuni şi al unor răfuieli şi mârâituri politice, nu al recuperării daunelor.

Sunt convins că nici de astă-dată nu vor fi date publicităţii listele cu şnapanii politici, cu mahării din poliţie şi chiar din magistratură, cu afaceriştii care au “câştigat” la FNI sume imense, în timp ce prostimea a pierdut pe capete. Listele există. Ba există şi copii pe dischete, puţinii deţinători arătându- şi-le unii altora periodic, mai ales în preajmă de alegeri, ca pe o pisică. Tocmai de aceea nici nu sunt dezvăluite.