Vremurile se schimbă. Dacă în zilele noastre meserii precum cea de medic homeopat, medic ginecolog sau inginer agronom sunt la mare căutare, în secolul al XIV-lea, din cauza unor astfel de practici, femeile ar fi fost acuzate de vrăjitorie şi ar fi ajuns să ardă pe rug.

Roberto Borin, autorul volumului „Viaggio nei borghi delle streghe“ - „Călătorie în sălaşul vrăjitoarelor“-, vorbeşte despre acel măcel tăcut, cu victime exclusiv de sex feminin, relatează cotidianul italian La Repubblica. În urmă cu sute de ani, zeci de mii de femei au fost înfometate, torturate sau arse de vii, dintr-un singur motiv: erau vrăjitoare. Între secolele XIV - XVI a avut loc o adevărată „curăţenie etnică“, în urma căreia au dispărut de pe faţa pământului deţinătoarele unei „ştiinţe“ exclusiv feminine. Potrivit statisticilor, în acea perioadă au fost ucise 100.000 de femei, alte teorii însă spun că numărul acestora ar fi de peste un milion. Motivul era simplu. Cele care erau considerate vrăjitoare erau femei care moşteniseră de la propriile mame cunoştinţe aprofundate despre ierburi şi ciclurile naturii, despre corpul uman şi, nu în ultimul rând, despre riturile păgâne precreştine legate de zeiţele Isis şi Diana. Vina acestor femei a fost că nu s-au regăsit în oficialitatea „intangibilă“ a ştiinţei şi a religiei şi erau adeptele căilor alternative.

Ţapul ispăşitor

Libere, abile, independente, aceste femei nu s-au adaptat la modelul tipic al acelei epoci şi reprezentau tot ceea ce minţile luminate ale acelei perioade nu au reuşit să le explice. „Vă amintim că vânătoarea de vrăjitoare se desfăşura mai ales în momentele de criză ale societăţii, de exemplu în perioade de foamete sau de ciumă, în care trebuia să se găsească un ţap ispăşitor. În plus, reuniunile vrăjitoarelor şi cele mai multe dintre rituri aveau loc înainte de strângerea recoltei sau de culegerea vie