Sâmbătă, 30 aprilie, scriitorul argentinian Ernesto Sábato a murit în locuinţa sa din Buenos Aires, la vârsta de 99 ani. Moartea cunoscutului prozator a survenit cu o zi înainte de 1 mai, dată la care urma să i se aducă un omagiu la Târgul Naţional de Carte din Argentina.

Starea de sănătate a scriitorului care a renunţat la cariera în ştiinţă pentru a se dedica literaturii se înrăutăţise în ultimii ani, pe care Ernesto Sábato, parţial orb, şi i-a petrecut imobilizat într-un scaun cu rotile. Decesul a fost cauzat de o bronşită cu care s-a luptat în ultimele două săptămâni. Cariera de scriitor a lui Ernesto Sábato, născut la Rojas pe 24 iunie 1911, a început în 1948, la mai mult de zece ani după ce a absolvit Facultate de Fizică a Universităţii din La Plata şi a cochetat cu Partidul Comunist. În 1947, Ernesto Sábato a lucrat câteva luni la UNESCO, în capitala Franţei.

În 1948, a publicat primul său roman, „Tunelul", admirat de Thomas Mann şi de Albert Camus, care l-a recomandat spre a fi tradus imediat în Franţa. În timp, cartea a devenit o operă clasică a existenţialismului, tradusă în numeroase limbi. În 1961 a apărut „Despre eroi şi despre morminte", romanul care i-a consolidat statutul de scriitor de prim-plan din literatura sud-americană. A urmat, în 1974, un roman la fel de cunoscut pe plan internaţional, „Abaddón, Exterminatorul". Ernesto Sábato a fost considerat un candidat eligibil la Premiul Nobel pentru Literatură.

Pentru activitatea sa de apărare a drepturilor omului, Ernesto Sábato a fost una dintre personalităţile dorite de organizaţiile de stânga, dar a preferat să nu se afilieze niciunui partid. „Nu aparţin niciunui partid. Susţin doar ce cred că este bun pentru această ţară bolnavă şi denunţ toate lucrurile false, murdare, corupte şi pline de ipocrizie", spunea scriitorul.

Militant împotriva suferinţei

@N_P