La Giurgiu, Revoluţia din decembrie 1989 a început după fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu din sediul Comitetului Central al PCR, lăsând în urmă şapte morţi şi câteva semne de întrebare. Revoluţionarii sunt siguri şi acum că au fost terorişti la Giurgiu. L-au prins pe unul în timp ce prânzea la restaurantul Ancora.

În anul 1989, în oraşul Giurgiu se trăia la fel de rău ca în oricare alt loc din ţară. „Degeaba eram aproape de graniţă. În primul rând, nu te puteai apropia, în al doilea rând, bulgarii erau mai amărâţi decât noi", spune Ionel Trăistaru, revoluţionar, născut şi crescut în oraşul de pe malul Dunării. În ciuda acestei stări de fapt, giurgiuvenii îndurau cu smerenie jugul regimului ceauşist şi probabil l-ar fi îndurat mult şi bine dacă n-ar fi venit Revoluţia peste ei.

Citiţi şi:

Revoluţia de la Mizil

Revoluţia, acaparată de cei „mai doxaţi"

Revoluţia de la Ploieşti: a murit un om de frică

Când a venit, i-a luat prin surprindere, chiar dacă la Timişoara se declanşaseră acţiuni dure de protest încă din 16 decembrie. În momentul simbolic al dărâmării comunismului în România - fuga cuplului dictatorial din Comitetul Central (22 decembrie, ora 12.09) -, eroii aşa-zisei Revoluţii de la Giurgiu erau departe de orice gând revoluţionar: Cornel Rădoi dădea concurs pentru obţinerea unui post de vitrinier, Ion Gaghii se uita la televizor, iar Emil Burtavel era în vizită la soacră.

LINIŞTEA

Cu toate că în Bucureşti, la numai 60 de kilometri distanţă, lumea lua cu asalt Comitetul Central, la Giurgiu era atât de linişte în dimineaţa de 22 decembrie încât funcţionarii din Judeţeana de Partid lucrau în program normal. „În data de 22 decembrie, în jurul orei 9.00, m-am deplasat la Comitetul Judeţean Giurgiu pentru rezolvarea unor probleme personale. La acea oră nu era nimeni în faţa instituţiei, iar în sediu se afla