14 septembrie 1986, duminică, Bucureşti
Buletin de ştiri
Săraru-Păunescu: dezastru
Ca în fiecare an, şi în vara aceasta, am făcut pronosticuri privind anul fotbalistic ce abia a început. Mereu, foile le-am lăsat pe la alţii care le-au pierdut, astfel că pronosticurile anilor trecuţi nu le mai putem revedea. Suntem mai mult decât optimişti şi dăm pe locul întâi Universitatea Craiova, deşi Dinamo şi Steaua nu mai lasă pe nimeni, de mult, în frunte.
Azi, A.P. s-a sculat pe la 9 şi a aranjat să joace cu Mircea Angelescu un tenis, la ora 11. Dar a adormit la loc şi, deşi partenerul a sunat, tenisul s-a amânat. A sunat, dimineaţa, şi Dinu Săraru, care era la masă. A.P. i-a urat poftă bună, dar prozatorul nu a vrut să accepte urechea muzicală a poetului, negând înverşunat că mânca, deşi era evident.
Cei doi îşi comunică ultimele veşti. Din buletinul de ştiri al lui Dinu Săraru reiese că în Bucureşti e dezastru, că intelectualii nu mai pot trăi, că e mizerie şi că nimeni din conducerea politică nu e preocupat de ceea ce gândesc oamenii de cultură. Ca să-l liniştească, A.P. îi spune, în schimb, că în ţară e şi mai rău: ţăranii nu au pâine, Miliţia îşi face de cap, Securitatea se bagă în viaţa cui vrea, filosoful Constantin Noica e lăsat în părăsire la Păltiniş, astfel că nu ar fi de mirare ca, într-o zi, să moară fără ca autorităţile să aibă habar. Chit.
Seara, fac pariu cu tata că, din cinci partide, îi iau un punct la şah. În ultima, după patru înfrângeri grele, îl bat. Nu se poate culca, însă, învins şi câştigă următorul pariu, dându-mă mat, în 33 de mutări, faţă de 35, câte pariasem eu că rezist: mâine am de curăţat toată curtea de buruieni. Îi mulţumesc pentru masă, şah, vacanţă şi mă culc, în ultima noapte de vacanţă, cu părul mare. Corespondenţa a fost bogată în vara asta. Citesc şi sortez scrisorile cu Bobi, înainte să plece, pe la
