Nu poti sa nu te bucuri de fericirea englezului, european ca si noi, desi intre Romania si Anglia se interpun mii de km, dar si multi ani de civilizatie si bunastare. Altadata nunta, botezul, sarbatorile ne bucurau si pe noi, azi stam mereu cu fruntea in pamant. Pare ca cineva sau ceva ne rapeste dreptul la fericire, si asta nu de azi, de ieri.

De aceea, marii nostri diriguitori si invatati au inventat candva conceptul de fatalism. Cica nefericirea ne-a dat-o soarta, adica felul nostru de a fi, nu neputinta, nestiinta lor de a ne guverna, de a gestiona roadele acestui pamant inzestrat de Dumnezeu cu de toate. Si atunci, ca si acum, altii erau de vina.

Romanii si englezii

Or intre noi si englezi sunt mult mai multe lucruri care ne apropie, decat care ne despart. Astfel, vizitandu-le muzeele, vechile cetati, castele, ai surpriza sa vezi ca lucrurile lor seamana cu ale noastre. Aceleasi unelte la fierarie, lemnarie, agricultura, vinificatie, razboi de tesut, acelasi stil de gradinarit, aceleasi crestaturi pe coada de lemn a toporului, sapei, ciocanului, pe rindea, mobila. Si lor le-a placut sa-si infloreasca vesmintele. Pana si capcanele expuse la Mountfitchet Castle (secolul al X-lea) seamana izbitor cu ale noastre.

Romanii au facut parte din trunchiul comun european pana la bolsevici. Acestia au reusit sa-i desparta de semeni in numai jumatate de secol. Cam atat face trenul de la Paris la Bucuresti, dupa spusa cu talc a unui general francez.

Cauzele nefericirii

In vremuri de restriste, ne intoarcem privirile spre noi insine. Mass-media abunda in analize pretentioase despre cauze si efecte, despre nepriceperea managerilor si lipsa virtutilor la varf.

Insisi conducatorii ne ocarasc pe noi, poporenii, acuzandu-ne de lene, cersetorie, tampenie, neperformanta, fapt rar intalnit in istoria ome