Un murmur de admiraţie s-a auzit la Londra, dinspre mulţimea adunată dinaintea Westminster Abbey, când Prinţul William – cel mai adulat mire al planetei, în acest miez de primăvară – a coborât din limuzină, alături de fratele său Harry. O admiraţie care era, deopotrivă, pentru cel pe care naţiunea britanică îl priveşte ca pe viitorul rege (chiar dacă se află pe locul al doilea, în acest moment, pe linia succesorală, după tatăl său, Prinţul Charles), pentru fiul Prinţesei Diana (care, la 14 ani de la moarte, nu şi-a pierdut coroana de "prinţesă a inimilor"), dar şi pentru tunica roşie, de colonel în Garda Irlandeză, pe care William a ales să o poarte la ceremonia nunţii. Şi asta pentru că, în istoria Regatului Unit, Garda Irlandeză este una dintre cele mai îndrăgite forţe militare - şi nu neapărat pentru spectaculozitatea uniformei (tunica roşie şi căciula înaltă din blană de urs fiind emblematice), nici pentru momentul schimbării gărzii la Palatul Buckingham, atât de savurat de turişti, de decenii întregi, ci pentru rolul jucat în istorie.

Înfiinţat în anul 1900 de către Regina Victoria, regimentul Gărzii Irlandeze l-a avut dintotdeauna drept comandant suprem pe suveranul britanic. În momentul de faţă, Regina Elisabeta a II-a, care are gradul de colonel, e conducătorul Gărzii Irlandeze, însă superiorul direct al Prinţului William este un ofiţer cu sânge albastru... românesc: locotentent-colonel Christopher John Ghika.

Ar trebui să-i spunem Prinţul Ghika, câtă vreme pe linie paternă este strănepotul Prinţului Dimitrie Ghika-Comăneşti (unul dintre cei mai mari exploratori români de la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea), iar pe linie maternă este strănepotul Prinţesei Martha Bibescu (strălucita scriitoare română de expresie franceză).

Prinţul Christopher Ghika are de asemenea, înrudiri de sânge cu marile familii princiare