Beatificarea, sau declararea unei persoane "preafericite", reprezintă recunoaşterea acordată de către Biserica Catolică intrării unei persoane decedate în Rai.
Citiţi şi:
LIVE VIDEO Aproximativ un milion de credincioşi se află la Roma, pentru beatificarea lui Ioan Paul al II-lea
Beatificarea este al treilea din cei patru paşi din cadrul procesului de canonizare (recunoaşterea sfinţeniei unei persoane în Biserica Catolică). Pentru a fi declarat sfânt, Vaticanul ar trebui să-i mai atribuie un miracol lui Ioan Paul.
Iniţial, această onoare se practica doar la nivel local şi se transmitea de la o eparhie la alta, cu permisiunea episcopilor. Acest lucru reiese din faptul că cimitirele creştine timpurii conţin picturi numai cu martiri locali. Unele beatificări realizate de episcopii din Evul Mediu sunt considerate scandaloase din perspetiva standardelor moderne. De exemplu, Carol cel Mare a fost beatificat de către un episcop la scurt timp după moartea sa. Cu timpul, au apărut îndoieli cu privire la cultul adus anumitor aşa-zis sfinţi şi pentru a nu se cădea în extreme, Biserica şi-a rezervat dreptul de a investiga şi a recunoaşte oficial sfinţenia.
De la reforma Bisericii Catolice din 1983, pentru beatificare este necesară dovedirea unui miracol săvârşit de persoana respectivă, deşi această regulă nu se aplică în cazul celor care au murit ca martiri. Sfinţenia lor este deja evidentă, întrcât ei îşi pierd viaţa pentru credinţa lor religioasă.
Papa Ioan Paul al II-lea a schimbat semnificativ practica anterioară de beatificare. Până în octombrie 2004, el a beatificat 1.340 de oameni, adică mai mult decât suma tuturor beatificărilor realizate de predecesorii săi, începând cu Papa Sixtus V (1585-1590).
Actualul Papă, Benedict al XVI-lea, a eliminat obiceiul de a ţine ritualuri de beatificare la Vatican, prezidate de Papă
