Zilele dintre 1 şi 2 Mai erau printre puţinele în care nu se muncea, drept pentru care giurgiuvenii încercau să se refugieze pentru scurt timp la iarbă verde sau pe malul Dunării.
Înainte de acestea trebuiau să fie prezenţi la demonstraţiile organizate pentru celebrarea muncii şi a Partidului Comunist. Chiulangii nu erau toleraţi, cei care îndrăzneau să lipsească primind mustrări în faţa colegilor sau erau catalogaţi drept anticomunişti riscând închisoarea.
Ristea Bogoevici (70 de ani), fost muncitor în perioada comunistă la Şantierul Naval din Giurgiu, îşi aminteşte cu lux de amănunte pregătirile din preajma zilei de 1 Mai.
„În atelierul de proiectare al Şantierului se lucra la partea de propagandă cu cîteva zile înainte de manifestarea propriu-zisă. Pancartele erau confecţionate sub supravegherea unui şef sau a unui reprezentant al partidului, iar fiecare text era verificat. Bineînţeles că toate aveau legătură cu PCR-ul şi cu Ceauşescu” povesteşte septuagenarul. Acesta susţine nu exista zi de 1 Mai în care să nu fie lansată la apă o navă. „Trebuia să arătăm că ne-am îndeplinit planul. Era de neconceput să nu facem asta”.
Bărbatul povesteşte că demonstraţiile începeau la ora 9.00 în centru şi durau aproximativ două ore. Lângă Turnul Ceasornicului, Parcul Alei sau fostul Cămin de Ucenici se amplasa o tribună pe care urcau cei mai importanţi oameni ai Partidului. În spatele acestora au fost amplasate de-a lungul timpului portretele lui Marx, Engels, Lenin Stalin, Gheorghiu Dej, şi, după 1970, portretele soţilor Ceauşescu. „Ţin minte că toate difuzoarele din oraş erau pornite. La microfon era prezentată fiecare secţie a întreprinderilor din oraş. Acestea defilau prin faţa tribunei şi erau conduse de câte un fruntaş care era dat drept exemplu celorlalţi muncitori”.
La pădure sau la bodegă
Partea aşteptată de toţi muncitorii urma
