Procesul decizional guvernamental şi legislativ din România în ceea ce priveşte operarea fondurilor europene are grave deficienţe. Autorităţile europene au avertizat Guvernul de la Bucureşti că există riscul de eşec în absorbţia fondurilor europene alocate României pentru perioada 2007-2013.
Consecinţele unui astfel de eşec ar fi teribil de grave, nu numai financiar, dar şi politic. Se impune ca guvernul român să decidă a nu mai opera pe terenul politicianismului, ci al politicilor publice clare şi coerente. Mai multe întrebări mi s-au adresat în legătură cu capacitatea României de a intra în sensul şi ritmul evoluţiilor europene pozitive, cel mai adesea făcându-se trimitere la absorbţia fondurilor structurale, ale celor pentru agricultură şi dezvoltare rurală etc. Răspunsul meu continuă a fi afirmativ, şi nu prin prisma unui optimism debordant.
Dimpotrivă, mă bazez pe o experienţă personală şi socială, dar şi pe argumente specifice, raţionale. În 8 decembrie 2004, când am finalizat negocierea capitolelor de aderare, nu numai factorii decidenţei politice interne erau neîncrezători, dar şi mulţi dintre colaboratorii din echipa de negociere. Ce să mai spunem despre opinia publică? Şi totuşi a fost posibil să realizăm „imposibilul" - cum zicea cineva.
Sau un alt caz: la începutul anului 2009, în al treilea an post aderare, era o tânguială politică deprimantă deoarece nu se reuşise acreditarea autorităţilor de management pentru fonduri europene. Părea că de acea barieră nu se poate trece! După mai bine de jumătate de an, Comisia Europeană a acreditat toate autorităţile de management. Pe baza acestor experienţe, continui să cred că, dacă se vrea, cu adevărat, să se înfăptuiască ceva pentru ţară, se poate!
„Saltul de absorbţie"
Îndemnul pentru adoptarea argumentelor raţionale, la acelaşi subiect, a venit repetitiv de la Comisia Europeană,
