Nu exista fiinta omeneasca identificata atat de bine cu notiunea de geniu, asa cum se intampla in cazul lui Albert Einstein (1879 - 1955). Numai in 1905, Einstein, pe atunci in varsta de 26 de ani, a publicat 3 lucrari stiintifice, inclusiv pe cea in care apare faimoasa formula E=mc2, care cuantifica energia disponibila a materiei. Pe aceasta formula se bazeaza atomistica, sectia din fizica care studiaza energia nucleara. Insa Eistein era departe de a fi o masina de gandit unidimensionala.

Omul Einstein era un ganditor prin excelenta, cu multe contradictii, un om caruia ii placeau ghicitorile si misterele. Copilul Einstein nu a vorbit pana la 3 ani, ceva ce contravine ideii impamantenite de geniu.

De altfel, Einstein a fost si cel care a dat numele unei afectiuni, Sindromul Einstein (descris de Thomas Sowell ca fiind unul care face ca suferinzii, copiii, sa fie extrem de inteligenti, dar sa vorbeasca tarziu), dupa cum relateaza Life.

Einstein nu era un fan al jocurilor, indiferent ca era vorba despre carti, jocuri de cuvinte etc., pentru ca acestea cereau efort mental. "Nu joc jocuri", a declarat el o data pentru New York Times. "Nu am timp de jocuri". In afara timpului in care muncea, incerca sa nu-si oboseasca creierul deloc. In imagine, Einstein se odihneste in Palm Springs, California, in 1932.

Einstein se lauda cu un singur talent: o curiozitate iesita din comun, de care el insusi era constient. De fapt, intr-o scrisoare din 1952 catre unul dintre cei care ii realizau biografia, Carl Seeling, Enstein a mers atat de departe spunand ca "Nu am vreun talent special. Sunt doar un curios pasionat".

La un moment dat a declarat chiar revistei Life ca "cel mai important este sa nu te opresti vreodata in a-ti pune intrebari; curiozitatea isi are ratiunea ei de a exista (...) E indeajuns da