Experimentul Topoloveni a reuşit, magiunul e un produs consacrat pe piaţa internă şi acum iese în Europa. Povestea Bibianei şi Dianei Stanciulov, mamă şi fiică, este despre curajul de a te bate pentru un loc sub soare. Morala nu este succesul financiar, ci construirea unui IMM din nimic
1 /.
Iluminarea s-a produs într-o zi cenuşie care nu anunţa nimic neobişnuit. Şoferul de TIR, care îi căra marfa în Austria, s-a întors din cursă, i-a bătut la uşa biroului şi i-a pus în faţă un borcan pe care scria în nemţeşte. "Iată magiunul nostru cum stă la raft în Viena. E 10 euro borcanul", i-a spus şoferul ridicând sprâncenele ca şi cum ar fi pus un semn de exclamare la dezvăluirea abia făcută.
Bibiana Stanciulov, şefa fabricii, a răsucit recipientul pe toate părţile, absorbită de obiectul din faţa sa de parcă ar fi ţinut în mână Sfântul Graal. "Pe etichetă era numele firmei căreia îi exportam magiunul la butoi. Ştiam că îl îmbuteliază şi-l vinde mai departe în cantităţi mici dar, până să văd borcanul şi să aflu cât costă, nu realizam cât de puţin ne revine nouă din toată afacerea. Noi nu existam pe etichetă iar asta a fost ca un cuţit răsucit în rană", explică producătoarea magiunului Topoloveni.
Bibiana a făcut un calcul rapid şi a aflat că ea încasa doar un euro pentru fiecare borcan de 350 g vândut în Austria. Restul de 9 euro rămâneau în Alpi.
Un efort împărţit în doar patru oameni
Asta se întâmpla în 2008, pe la mijlocul verii, iar Bibiana Stanciulov - o femeie trecută de 50 de ani, văduvă de peste 20 de ani, dar cu energia şi perseverenţa unui iepuraş Duracell – a sunat adunarea. Nu trebuiau să răspundă prea mulţi pentru că toată afacerea de la Topoloveni înseamnă Bibiana şi fiica sa, Diana, plus şefa de producţie şi o contabilă tânără dar de încredere. Patru şefi cu totul şi vreo 20 de muncitori.
