O intreaga dezbatere a gazduit Revista22 pe tema rolului statului in organizarea si functionarea sistemelor de educatie si formare profesionala. Uniunea Europeana isi fixeaza obiective ambitioase in programul Europa 2020, in privinta reducerii parasirii timpurii a scolii la cel mult 10% din populatia scolara. Alt obiectiv important se refera la invatarea continua, (long live learning-LLL), la care Romania este, bineinteles, codasa, cu un procent de 10 ori mai mic decat media europeana.
Indeplinirea acestor importante obiective se poate face prin politici publice, promovate de stat, legislativ, guvern, alte institutii ale statului. Cel mai violent atac impotriva invatamantului formal organizat de stat l-am gasit in Impotriva socialismului educational de Murray N. Rothbard. Iata ce spune autorul citat: „Pentru că dacă târâm întreg tineretul în vaste închisori, sub pretextul „educaţiei”, cu profesori şi administratori pe post de paznici şi gardieni, de ce nu ne-am aştepta să obţinem nefericire, nemulţumire, alienare şi revoltă din partea populaţiei tinere?” Herbert Spencer, marele filosof individualist englez de la sfârşitul secolului XIX, punea problema în următorii termeni: Ce înţelegem atunci când spunem că guvernul trebuie să educe poporul? De ce ar trebui poporul să fie educat? La ce foloseşte educaţia? E limpede, pentru a-i face pe oameni apţi pentru viaţa socială – pentru a-i face buni cetăţeni? Dar cine poate spune ce anume sunt bunii cetăţeni? Şi cine poate spune cum pot fi obţinuţi aceşti buni cetăţeni? Guvernul: nu există nici un alt judecător.
Prin urmare, propoziţia de mai sus este convertibilă în următoarea: guvernul trebuie să îi modeleze pe copii după tiparul bunului cetăţean… [15] Herbert Spencer, Social Statistics (Londra: John Chapman, 1851), pp. 332-333. As putea continua citarile dar, pentru a nu lungi articolul, voi trece la
