Legenda spune ca, dupa ce Maica Domnului cu micul Iisus in brate, a scapat de soldatii lui Irod care o hartuiau, ascunsa fiind in tufele de salvie, de altfel singura dintre plante care a primit-o si a ajutat-o in acele momente grele, a binecuvantat salvia, dandu-i puteri vindecatoare.
Se spune ca de atunci salvia, Salvia officinalis, are puteri miraculoase in aproape orice boala. Denumirea plantei vine din latinescul salvare, a salva, a vindeca.
In Romania, salvia se cultiva, mai ales, in judetele din sudul tarii, pe terenuri calcaroase si pietroase, expuse la soare. Frunzele argintii sau alb-cenusii, paroase, se culeg numai in zi cu soare puternic, inainte ca salvia sa infloreasca si inca de vreo doua, trei ori in decursul verii si al toamnei.
Preparatele din salvie, pulberea, tinctiura, otetul, uleiul volatil, infuzia, vinul, au efecte antimicrobiene, antihipertensive si antiinflamatoare, contribuind, in acelasi timp, si la scaderea nivelului de zahar din sange, calitate care o recomanda in terapia diabetului. Salvia ajuta si la curatarea sangelui si poate sa previna boala Alzheimer.
Persoanele care au probleme cu somnul sa umple o fata de perna mica, cu frunze uscate de salvie si s-o tina langa perna pe care doarm. Vara, pe vreme caniculara, una, doua cani de ceai de salvie poate fi o bautura racoritoare excelenta. Infuzia sau cataplasma din planta proaspata, zdrobita, calmeaza rapid locul intepaturilor de insecte.
Deoarece salvia are proprietati calmante, antibacteriene si antifungice, trateaza cu succes bolile de piele. Ranile, eczemele, micozele, iritatiile si arsurile se trateaza prin spalari zilnice cu decoct de salvie si aplicarea de cataplasme din frunze proaspete, zdrobite.
Ceaiul de salvie combate formarea cheagurilor de sange, fiind util in prevenirea si tratamentul infarctului mioca
