Doi dintre marii duşmani ai poporului român au fost copitați necruţător. Vîntu, prin arestări repetate. Voiculescu, prin ştampilare. Al treilea, Dinu Patriciu, a dispărut. Exact cum au dispărut băieţii deştepţi din afacerile cu energie. A venit "consumatorul" Machitsky la Cotroceni şi s-a rezolvat. Cum o fi scăpat Dinu Patriciu? În urmă cu un an, primea citaţii la DNA. Era prin emisfera sudică spre a clăti niţel ideile jurnalistice ale amploaiaţilor şi era aşteptat la Parchet pentru clarificări. Şi, dintr-odată, Dinu Patriciu, cel care a izbutit să devină şi banc popular ("Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu"), a dispărut din scenă. Nu era una şi aceeaşi persoană care în campania din 2009 lansa celebra istorioară cu dosul de palmă tras pe la Ploieşti unui copil obraznic? Nu era cel care a iniţiat campania de demolare a preşedintelui României? Asta în vreme ce tot el şi ai săi cu multă materie cenuşie lansaseră o campanie unică în istoria presei: un ziar "Adevărul" fără politică! La ce să sufere clasa politică românească din moment ce ţara o ducea atât de bine?

Miliardarul făcut miliardar dintr-o simplă vânzare a Rafinăriei Petromidia (de-aia i-a şi ţinut ca angajaţi pe Dorin Marian şi pe Cătălin Harnagea!) şi definit ca atare de el însuşi (cine altcineva a aflat preţul real al vânzării către KazMunaiGaz?), Dinu Patriciu a dat lovituri după lovituri. În politică şi în afaceri. A lansat o reţea de magazine mici, a făcut o gazetă mică dintr-un ziar mare, adică din "Adevărul", a refuzat politica deşi tot el susţinuse că războiul lui Traian Băsescu este unul politic. Ce mai, Dinu Patriciu gânditorul om de afaceri s-a dovedit a fi destul de sărac în idei. Şi cu scoaterea politicii din "Adevărul" (mă rog, o prefăcătorie ieftină!), şi cu campania de susţinere a Codului muncii, şi cu ideea de a face el însuşi un partid politic. Atacul lansat la adresa lui Crin Antonescu