Sfântă tinereţe ecologistă! Se făcea că în ţara unde de 20 de ani se tăiau 2 hectare de pădure în fiecare oră, într-o zi dădu patima plantatului în toată politicărimea vremii. Premierul însuşi îmbrăcă puloverul verde-nrourat şi prinse a roti hârleţul la fel de bine cum rotea pe vremuri coasa. Din mâinile sale răsăreau ca prin farmec păduri de brazi şi păltinaşi prin care se jucau fluturii. În ăst timp, vântul vuia pe dealurile vinete şi prin praful opoziţiei care prindea rădăcini pe dealurile Dorohoiului. Toată lumea îşi abandona vuittoanele şi veyroanele la marginea lotului iar cizma de cauciuc devenise mai valoroasă decât jimmy choo-ul. Povestea spune că elanul patriotic a molipsit chiar şi toată udemerimea, care, după ce-şi dădu drujbele la casat prin programul Rabla, îl mandată pe ministrul de la Mediu să demareze un proiect naţional de purificare a aerului cu brăduţi de maşină.
A fost frumoasa zi de 1 mai, în care tot politicianul simte nevoia să fie nefiresc. Să se îmbrace, să se amestece, să asude, să mănânce şi să bea cu poporul. Anul acesta s-a purtat verde: opoziţia a anunţat o sărbătoare eco (cu plantări, cu strângere de gunoaie, cu tot tacâmul), puterea s-a grăbit să i-o strice, luând hârleţul în mâini cu o zi mai devreme. Sfântă ipocrizie în ţara tuturor gunoaielor!
Amuzant este că această strategie nici nu va prinde în România, ţară a vilelor care-şi deversează rahatul în Lacul Snagov, a blocurilor care put a ghenă, a caselor ţărăneşti care-şi aruncă gunoiul în şanţul din faţă, ţară în care săpunul şi pasta de dinţi sunt produse de lux. Cât despre păduri - credeţi că deranjează pe cineva faptul că în 20 de ani s-au ras 150.000 de hectare?! Şi nu vorbesc de politicienii complici fără de care mafia lemnului nu ar fi prosperat în aceşti ani, ci de poporul verde, cel frate cu codrul. Poporul care el însuşi s-a grăbit să-şi pună jos pădurea pr
