Într-un articol publicat recent, The Guardian readuce în atenţia opiniei publice din UK problema mutilării genitale (FGM –Female Genital Mutilation), oferind drept sursă de dezbatere un documentar realizat în Kenya. Anterior, în 2008, o altă provocare fusese adresată englezilor de către jurnalista Lisa Rogers: documentarul The Perfect Vagina problematiza creşterea îngrijorătoare a numărului de labioplastii realizate benevol în UK, mai ales datorită vârstei relativ fragede a unora dintre paciente (14, 15 ani). Două documentare total diferite, având acelaşi mesaj: Renunţaţi la cuţit!
Deşi aparent fără o legătură logică, vizionarea celor două materiale video ridică întrebări asupra unei practici comune: intervenţia de tip chirurgical asupra organelor genitale. Contexte, locaţii, culturi si evoluţii diferite ale acestui subiect, suferind însă de aceeaşi actualitate. Este cel puţin trist să observăm cum probleme, considerate a fi apanajul societăţilor subdezvoltate, revin sub noi forme, pervertite, în sânul unor societăţi moderne, unde educaţia şi liberul arbitru există per se.
Mutilarea genitală este astăzi considerată o practică barbară, reprobabilă şi supusă rigorilor legislaţiei. Cu toate acestea, datorită lipsei de educaţie, datorită puterii exercitate de stigmatul social, de tabu-uri, superstiţii şi cutume, ea continuă să existe, afectând destinul multor femei (copii, adolescente sau adulte). Documentarul ne oferă strict o privire asupra situaţiei din Kenya, însă acest gen de practici (identice sau asemănătoare) au fost comune de-a lungul vremii în multe alte zone, pe continentul african sau în Estul Mijlociu, fiind ulterior importate in societăţile occidentale, o dată cu valul de imigranţi din zonele respective (vezi câteva detalii aici).
Dacă intervenţiile de tip FGM sunt realizate adesea forţat, fără anestezie, în absenţa unor minime condiţii
