În România, unu din 20 de copii de vârstă şcolară suferă de astm bronşic, arată cele mai noi statistici. Diagnosticarea precoce, respectarea tratamentului medicamentos, precum şi a celui de urgenţă sunt măsuri care îi ajută pe copiii cu astm să ducă o viaţă normală şi activă.

Specialiştii spun că, adesea, astmul bronşic este subdiagnosticat sau depistat târziu, la 3-5 ani de la debut, ceea ce poate reduce rata de succes a tratamentului. Acest lucru se întâmplă deoarece simptomele specifice astmului, precum respiraţia şuierătoare, stările de sufocare sau tusea pot fi caracteristice şi altor boli.

„Astmul la copil are manifestări clinice variate, în funcţie de vârstă, dar şi de alţi factori. Astfel, diagnosticul este mai greu de stabilit la copilul mic şi la preşcolar, deoarece există mai multe posibilităţi de evoluţie a simptomelor pe termen lung, factorii declanşatori sunt foarte variaţi, iar manifestările tipice pot apărea şi în cazul altor boli. Ca atare, simptomele sugestive de astm sunt interpretate atent la fiecare caz în parte, înclinând către diagnosticul de astm în funcţie de istoricul bolii, de condiţiile de apariţie a simptomelor sau de răspunsul la tratament", spune medicul primar alergolog Camelia Berghea de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia" din Bucureşti.

În ghidurile clinice de diagnostic şi tratament sunt descrise forme tranzitorii de astm, care apar şi se remit înaintea vârstei de 3 ani, forme persistente de respiraţie şuierătoare (wheezing), care apar înainte de 3 ani şi se manifestă până în jurul vârstei de 6 ani, dar şi forme de astm în cazul cărora simptomele nu se remit şi care apar mai ales la copiii alergici. Potrivit specialiştilor, manifestările asmului pot apărea pe fond viral, atunci când copilul face o viroză respiratorie, sau pot fi induse de efortul fizic ori de expunerea la alergeni, în caz