Debilitatea maşinăriei de stat româneşti a fost evidenţiată, o dată în plus, prin oferta - probabil bine intenţionată - a UE de a trimite o serie de experţi europeni la Bucureşti în vederea optimizării atragerii fondurilor europene de către variile ministere. Spre deosebire de guvernele precedente, măcar cel actual nu a fost fudul, având decenţa să nu refuze cu un aer de superioritate sprijinul extern oferit şi să admită că atragerea fondurilor structurale continuă să reprezinte o problemă majoră pentru România. Ce-i drept, atât imaginea premierului, cât şi cea a Cabinetului ar fi avut şi mai mult de câştigat dacă Emil Boc îşi demitea fostul ministru al Muncii încă din ianuarie, din moment ce tot ştia de atunci despre şmecheriile lui Botiş - aşa cum a admis, senin, zilele trecute.

În prezent, Boc este neîndoielnic absorbit în mare măsură de bătălia pe care o duce pentru păstrarea şefiei PDL. Fostul edil al Clujului, al cărui stil de conducere s-a potrivit, aparent, cu firea mai sobră a ardelenilor, nu a avut însă priză în restul ţării, mai ales în sud - unde guvernarea sa a fost privită din start cu scepticism, probabil şi din cauza serioaselor carenţe de comunicare. Sudul ţării şi în special capitala par să prefere personaje mai făţarnice şi cu o distinctă aplecare către teatral. Iar primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, satisface pe deplin această foame pentru melodramatic a locuitorilor. Formula sa câştigătoare este simplă - mult zgomot pentru nimic, cu alte cuvinte ceva circ şi multe promisiuni goale care pot fie să-i amuze pe bucureştenii mai greu de dus cu preşul, fie, totuşi, să ajungă crezute de către sufletele mai ingenue. După autostrada suspendată, primarul a promis recent edificarea altor trei stadioane - toate pe perioada prezentului mandat -, precum şi găzduirea Jocurilor Olimpice de Vară din 2020 la Bucureşti, neelucidând