21 aprilie 2011. După doi ani şi jumătate de la criza de pe piaţa valutară şi monetară din octombrie 2008, unul dintre cele mai tensionate episoade publice din istoria pieţei financiare postdecembriste, care stă alături de prăbuşirea Caritas, căderea FNI, atacul asupra BCR şi CEC de la începutul anilor 2000, cei care s-au înfruntat atunci au trecut la explicaţii şi dezvăluiri. BNR a cheltuit un miliard de euro într-o lună ca să susţină cursul, guvernatorul Mugur Isărescu vorbeşte despre faptul că a fost un joc de poker unde dealerii au pierdut, iar Dan Pascariu, preşedintele Unicredit Ţiriac Bank, aşteaptă şi acum ca Banca Naţională să indice vinovaţii atacului speculativ asupra leului. Şi dacă au fost băncile locale sau alţii din afară? Cu nume, nu aşa acuzaţii generale. Că o fi fost Unicredit, sau ING, sau Citi, sau RBS, sau Bancpost, sau Raiffeisen, sau alţii, cine ştie? Ce s-a întâmplat în spatele uşilor, nimeni nu vorbeşte.
Miercuri, 22 octombrie 2008, în jurul orei 15.00, la BNR. Urma cea mai dură conferinţă de presă ţinută vreodată de către Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, cu acuzaţii fără precedent. Un grup de trei bănci locale au încercat să acrediteze ideea unei crize de lichiditate pe piaţa bancară prin creşterea foarte mare a dobânzilor la lei pe piaţa interbancară şi prin declaraţiile pe care le-au făcut.
"Este de neînţeles ceea ce fac ei. S-a eşuat pe un atac pe leu în mod evident şi se încearcă mascarea acestor pierderi pe imaginea unei crize de lichiditate care nu există", spunea atunci Isărescu. El nu a dorit să menţioneze numele băncilor vizate, dar a precizat că oficiali ai acestora au dat declaraţii în presă, "inclusiv în Ziarul Financiar" şi la televizor în acele zile, invocând problema lipsei de lichiditate de pe piaţa monetară interbancară.
"Crearea unei panici este rea-voinţă... Compromit o piaţă şi un sistem.