Colecţia Biblioteca pentru toţi vă propune o importantă parte a operei poetului "gintei latine": teatrul. Veţi găsi, reunite în acest volum, cinci dintre cele mai cunoscute piese de teatru scrise de Vasile Alecsandri: "Farmazonul din Hârlău", "Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului", "Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă", "Chiriţa în provinţie", "Despot-Vodă". Asupra Chiriţei aruncă o privire lucidă nimeni altul decât Nicolae Iorga: "Din toată provincia, care-i dăduse şi lui doar, în Iorgu de la Sadagura, simpatice tipuri de bătrâni cari ştiu să iubească, să se jertfească pentru aceia pe cari-i iubesc şi să li ierte greşelile ce jignesc mai mult, Alecsandri alese pe Chiriţa.
Ea nu e provinciala care ţine să rămână astfel, care nu se gândeşte că s-ar putea preface. Aşa ar fi mai curând soţul ei, Bârzoi ot Bârzoieni, ban de-ai arhontologiei, care ceteşte cronicele, caută în toate ceea ce e temeinic, nu despreţuieşte şi nu îndrăgeşte pe om după haină, maniere şi altă înfăţişare, şi e mulţămit «la locul lui», între ai lui, asupra slăbiciunilor cărora trece cu vederea, deşi înţelepciunea-i bătrânească poate să le judece. Chiriţa însăşi n-a învăţat la «pansion» şi n-a avut măcar guvernantă. Ce-a trebuit să înveţe de la mamă-sa, desigur o femeie foarte cumsecade, a căutat să uite. Face totuşi gospodărie bună, dar numai pe vreme de opoziţie, când nu se recunosc meritele unei familii «patriote», care la 1848 a pierdut o măsea şi a tremurat de friguri.
Are două fete, de care publicul va fi râzând mai puţin decât a vrut autorul, fete sănătoase de la ţară, pe care mama le-a învăţat franzuţeşte şi «ghitarda» prin vreo guvernantă pe care n-o vedem, dar care nu sar în gâtul nimănui, nu se amestecă în vorbă nepoftite, nu aruncă necuviinţe asupra persoanelor ce nu sunt de vârsta lor şi nu cred că prin
