Dacă în garsoniera de odinioară sau în noul sediu al OTV Dan Diaconescu a destupat şampania, privind la sondajul IMAS care-l creditează al treilea în topul încrederii, ar trebui să-şi amintească de Gigi Becali.
Nu e nevoie decât de un search pe google. Sau de ceva memorie. În 2006-începutul lui 2007, Gigi Becali era pe val. Nu doar cu Steaua, care sfârşea trist în semifinalele Cupei UEFA, în totuşi cea mai reuşită prestaţie a vreunei echipe româneşti din ultimii 15 ani, ci şi în politică. Partidul “achiziţionat” de la fostul primar Viorel Lis – PNG – mergea ca uns, iar la capitolul încredere, Becali le sufla în ceafă lui Traian Băsescu, Mugur Isărescu sau Theodor Stolojan.
Să recuperăm câteva cifre: 28% cotă de încredere în noiembrie 2006 într-un sondaj GSS 2000, 39% în martie 2007, la două puncte de Traian Băsescu, într-un sondaj IMAS. În februarie 2007, avea 40%.
25 noiembrie 2007. Palatul din Kiseleff al pe atunci miliardarului, cu câteva minute înainte de închiderea urnelor: Covor roşu pe trepte. Doi penegişti, cu cravate verzi al gât, târăsc după ei, două sticle enorme de şampanie. O cruce uriaşă tronează în sala în care sunt aşteptate exit-poll-urile. Becali e tras la faţă.
De-a lungul zilei ne-am tot conversat la telefon. Iar întrebarea pe care mi-o adresa repetat era “Cum stăm?”. Iar răspunsul era de fiecare dată: “Prost. Nu cred că treceţi pragul?”. Iar PNG nu a trecut în noiembrie 2007 pragul de puţin. A sfârşit undeva la 4%. La vreo oră, după rezultate, sala era aproape goală. Becali, adâncit în jilţ, iar într-un colţ, sticlele de şampanie rămase nebăute.
Ce se întâmplase între timp? Veţi spune debarcarea cu scandal a lui Hagi de la Steaua, şi faptul că nici echipa nu a mai mers. A fost şi asta. Probabil în proporţie foarte mare. Dar cred că chiar şi fără scandalul Hagi, Becali nu ar fi defilat victorios pe un cal alb, precum
