Vă mai amintiţi, cu siguranţă, de celebrul “scandal Şoric”, din toamna anului trecut, care zguduise Internele din temelii. Cazul acela devoalase un trainic con­cubinaj între cămătari ma­fioţi şi poliţişti, la Neamţ, ieşit la iveală doar în­tâmplător, în urma asasi­nării unui mem­bru marcant al lumii interlope locale şi după ce şeful Poliţiei jude­ţe­ne, Aurelian Şoric, pledase public pentru nevi­novăţia interlopului executat – şi o miopie sus­pectă a unor insti­tuţii importante ale statului. A fost nevoie de un asasinat mafiot şi de un spectacol jenant oferit de un purtător de uniformă pentru ca – mimând perplexitate şi intoleranţă faţă de astfel de situaţii –, autori­tăţile să şi ia ceva măsuri. Nu spectaculoase, nu după cum prognoza iureşul care a dus la des­tituirea secretaruului de stat pe probleme de ordine publică, Dan Fătuloiu, şi a şefului Po­liţiei Române, Petre Tobă. În urma unui con­trol dispus în zonă, staff-ul M.A.I. ajunsese la concluzia că, în afara asasinatului, la Neamţ nu este vor­ba despre nicio faptă penală, ci doar despre “33 de fapte disciplinare”, fără a se pierde, apoi, în detalii explicative pentru uzul opiniei publice. Aşa că “scandalul Şoric” s-a încheiat cu destituirea şefu­lui Poliţiei Neamţ şi a celor doi chestori amin­tiţi. O măsură care – în viziunea omului simplu, consumator in­voluntar de evenimente de genul celui de la Neamţ şi apoi de comunicate oficiale în cel mai pur limbaj de lemn – greu poate fi delimitată de dorinţa unora din M.A.I. de a scăpa de alţii din M.A.I. În concepţia aceluiaşi om simplu, lucrurile ar fi trebuit să evolueze altfel şi să arate inechivoc modul în care este posibilă închegarea şi consolidarea unor asemenea cumetrii, fără ca nimeni să nu le îm­piedice sau să le preîntâmpine. Câţi “Şorici”, purtători de funcţii ori de grade, or fi în ţara asta probabil că nu se ştie şi aspectul nu suscită atât de mult inter