"Astăzi, SUA, sub conducerea mea..." Anunţul dramatic al lui Barack Obama, liderul celei mai mari puteri a lumii, despre uciderea lui Osama bin Laden, într-o acţiune de comando a forţelor americane, vine cu o întârziere de cel puţin zece ani. Dar Osama este, indiscutabil, un trofeu al lui Obama.
"O victorie istorică", a spus preşedintele SUA, în ziua astrală a mandatului său la Casa Alba. "O victorie simbolică", declară oficialii de la Kabul (instalaţi acolo de americani), citaţi de Qais Azimy, corespondentul Al-Jazeera în capitala Afganistanului. Ştiu ei ce spun. Nu cred să fi fost un secret pentru nimeni că, din octombrie 2001, de când americanii au declanşat borbardamentele asupra Afganistanului, Osama bin Laden a coborât din munţii Tora Bora şi s-a instalat în Pakistan. Tot în Pakistan, în apropiere de Quetta (nu foarte departe de fostul său fief, Kandahar), şade liderul talibanilor, Mullahul Omar. Pe capul lui Osama americanii puseseră un preţ de 25 de milioane de dolari, pe capul lui Omar atârnă încă 10 milioane de dolari, pe care nimeni nu se grăbeşte să-i înşface. E de subliniat că Osama bin Laden şi Mullahul Omar nu s-au înţeles niciodată. Totuşi, când Omar se afla la putere în Afganistan, a refuzat, în repetate rânduri, să-l predea pe Osama cui l-a cerut: fie americanilor, fie saudiţilor. Pare greu de crezut, dar cei doi nu s-au întâlnit decât de vreo trei ori. Ultima oară, înainte de 11 septembrie 2001, când Mullahul i-a cerut lui Osama să-şi ia luptătorii, nevestele şi copiii şi să plece. Faptul că liderul Al-Qaeda a declarat război Americii i s-a părut lui Omar o prostie. Ca şi faptul că îi cam lua caimacul, purtându-se ca un conducător religios, umplându-i pe americani de fatwa. Ideea e că ori n-au vrut SUA până acum să-i găsească, ori jocul dublu al serviciilor secrete pakistaneze a fost din cale afară de iscusit.
Osama bin Laden e mort,
