Dezamăgit de un spectacol de teatru la care asistasem mai mult din obligaţie, duminică seară, ieșind de la piesa respectivă, am intrat într-o cafenea ca să-mi astâmpăr măcar setea dacă nu neplăcerea de a fi pierdut două ore din viaţă. Am fost însă recompensat imediat întrucît, fără să vreau, am auzit următoarea frază spusă de o voce de om tînăr :"Ei, ce v-a plăcut mai mult săptămîna asta, nunta lui Kate cu William, sau beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea ?
Întrebarea m-a făcut să tresar și am tras cu ochiul la masa de alături unde stăteau de vorbă trei tineri, doi băieţi și o fată, după toate probabilităţile studenţi.
"Sincer să-ţi spun", răspunse cel de-al doilea sudent, "mie mi-a plăcut mai mult înmormîntarea Dianei". Am auzit apoi rîsete și restul conversaţiei a fost acoperită de zgomotele străzii combinate cu cele din cafenea.
Ceea ce auzisem însă mi s-a apărut absolut benefic pentru spirit. Iată, mi-am spus, trei reprezentanţi ai speciei umane care nu și-au pierdut umorul și nici simţul critic. Şi mai ales nu și-au pierdut capacitatea de a analiza unele evenimente ale lumii contemporane în raport cu adevărata lor natură.
Pentru că acesta este adevărul adevărat: atît nunta lui Kate cu William cît și beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea au fost de fapt niște spectacole planetare, niște supraproducţii.
Imposibil să nu le plasezi în aceeași categorie cu înmormîntarea prinţesei Dianei din toamna lui 1997. În toate cele trei cazuri ingredientele esenţiale au fost aceleaşi: hipermediatizare, enorme mase de oameni emoţionate, o foarte minuţioasă punere în scenă, elemente de ritual...
Ascultîndu-i pe cei trei studenţi vorbind despre aceste show-uri mi-am spus în gînd: mie mi-au plăcut însă, în anii din urmă, şi Jocurile Olimpice de la Beijing. Nu a fost festivitatea de deschidere un imens show planetar din aceeaşi categorie
