Viaţa şi opera pictorului Sever Burada

„Eu am trăit din iluzii. Visurile au fost viaţa mea. Nu am călcat pe pământ. Ceva nevăzut m-a condus iar când am crezut că trăiesc realitatea, tot visul mi-a voalat ochii", scria într-un Jurnal pictorul Sever Burada.

Albumul monografic semnat de Tudor Octavian, apărut la Editura Pro, aparţine unei mai vechi precupări a autorului, readucerea în memorie a „pictorilor uitaţi" din arta românească. Volumul cu acelaşi nume cuprindea, de altfel, şi un capitol dedicat lui Sever Burada.

Cu un destin marcat de capriciile istoriei, artistul, născut în 1896, a fost condamnat la moarte în 1945. Sentinţa a fost comutată în închisoare pe viaţă, apoi în cincisprezece ani de închisoare şi trei ani de domiciliu forţat.

„Sentinţa a avut o aplicaţie largă, întrucât a fost sancţionată cu uitarea, printr-un oprobriu social şi cultural îndelungat, şi memoria artistului. Acest sinistru cumul de pedepse a fost dublat, în ceea ce priveşte creaţia sa, de discreditarea, ani buni după 1948 şi în forme adesea isterice, cu un pretext estetic importat de la Moscova, şi a celor doi tutori spirituali ai artistului: G.D. Mirea şi Eustaţiu Stoenescu", explică în cuvântul introductiv, intitulat „Un artist «puţin sociabil»", Tudor Octavian.

Albumul monografic îşi împlineşte cu prisosinţă intenţiile. O biografie detaliată reiterează drumurile presărate cu întâlniri fericite şi cu atroce încercări ale lui Sever Buradescu, născut la Craiova şi devenit, prin autohtonizarea numelui, Burada. Copilăria şi adolescenţa, descoperirea entuziastă a artei, graţie lui Grigore Negroşanu, pictor cu studii la München, şi lui Eustaţiu Stonescu sunt atent reconstituite, beneficiind şi de mărturiile, de multe ori entuziaste, din însemnările artistului: „Zilnic, în acel an şi jumătate, în care a stat la Craiova, l-am însoţit ca o umbră. Lucram tot ce lucra