Uciderea lui Osama bin Laden va avea consecinţe directe şi indirecte asupra mersului istoriei chiar în zilele următoare.

Se va şti dacă şeful acestei uriaşe reţele mafiote internaţionale era atât de puternic şi de ascultat, cum se presupunea, din Pakistan până în Algeria şi din Yemen până la celulele secrete ale mişcării, ascunse, zice-se, prin ţările occidentale. Vom vedea acum dacă Al-Qaida era sau nu bine structurată în jurul unui şef presupus, dacă avea un program coerent de acţiune sau numai improviza. Oare mişcarea va mai rezista după moartea acestui şef pe care îl mitizase? Dar doctrina „războiului sfânt", clădită pe obscurantism şi legende despre instaurarea unui califat mondial? Cu câteva zile în urmă eram ameninţaţi cu un război nuclear dacă cineva se atinge de Bin Laden! Şi chiar „vocea" lui Bin Laden soma Franţa să-şi retragă trupele desfăşurate pe teritoriul musulman, dacă vrea să obţină eliberarea ostaticilor reţinuţi în Afganistan şi în Sahel. Vor fi eliberaţi aceşti ostatici sau vor fi executaţi? Vom avea război nuclear? Nu putem şti, dar lovitura e teribilă pentru însăşi ideologia fanatismului, construită în bună măsură pe cultul şefului mitic, presupus invincibil.

Până la urmă, serviciile secrete americane au făcut-o! Au avut răbdarea să-l urmărească zi şi noapte, timp de zece ani, chiar în zonele tribale, la frontiera dintre Afganistan şi Pakistan, unde se ascunde grupul cel mai activ al mişcării. Barack Obama s-a dovedit mai tenace, sau mai norocos, decât predecesorul său George Bush. Iar în acest fel strategia discreţiei sale tenace primeşte o strălucită confirmare. Faptul că au cooperat la identificarea acestei ascunzători şi serviciile secrete pakistaneze este deosebit de important. Plana din nou o oarecare îndoială asupa loialităţii lor faţă de americani. Cert este că zona tribală de la frontieră devenise şi pentru autorităţil