De când lumea şi pământul întotdeauna evenimentele deosebite au fost însoţite de semne sau coincidenţe care le-au sporit farmecul sau mărit popularitatea.

Asasinarea lui JFK şi a lui Lincoln sunt pline de coincidenţe stranii. Intervenţia americană în Panama din ’89 a coincis cu revoluţia romană şi astfel a trecut neobservată şi nepuricată de lumea internaţională la vremea respectivă. Când s-au trezit oamenii, faptul era împlinit, nu mai merita comentat pe lângă cei 60000 de morţi „ planificaţi” în România. Astea sunt numai două din evenimentele care coincid fericit pentru unii. Acum, nici nu a căzut bine bomba cu ultimele asasinate din Libia, ( pentru că orice ar spune lumea, bombardarea unei proprietăţi private, indiferent cui aparţine, este asasinat şi nu război sau acţiune de salvare a poporului libian), că uite altă ştire de senzaţie cade tot ca o bombă. Bombardarea casei lui Gaddafi într-o încercare nereuşită de a-l suprima şi uciderea unor membri ai familei este un act la fel de just şi de drept ca şi atacul de la 11 septembrie. Se poate supăra întreaga lume, acesta este un adevăr care nu poate fi contestat. Şi coincidenţă, exact când lumea se pregătea să comenteze, unii chiar să blameze această acţiune, vine brusc ştirea bombă că a fost ucis Osama Bin Laden. Asta da ştire, pe lângă care asasinarea lui Seif al-Arab şi a trei dintre copiii săi trece neobservată. Trebuia ceva de forţă ca să contrabalanseze interesul lumii sau mai bine zis să îl deturneze de la odioasa crimă planificată şi executată de fraţii de peste ocean. Şi a apărut la timp. Cui îi mai arde acuma de vieţile unor amărâţi de copii arabi ? Şi cui îi mai arde acuma de urmările acestei crime şi atentatele care au început şi vor continua ca represalii ? Nimănui. Ce mai contează nişte atentate cu bombe pe la ambasadele unor ţări şi eventualele victime colaterale? Vor fi toţi declaraţi eroi