Stătea pe o bancă în Piaţa Unirii din Timişoara. În dreapta era Domul Catolic, care uitase să mai măsoare timpul, şi câţiva copii care se tăvăleau prin iarbă. Erau IT-iştii ieşiţi din multinaţională pentru prânz, aşezaţi la terase, toropiţi sub infuzia de lumină şi primăvară, şi liceeni cu converşi de la “Lenau” care chiuleau de la încă o oră pentru că e cool. În faţa Lui, bătrânii îşi cărau leneş sticlele spre făntână. Se întâlneau mereu cu cineva cunoscut. Se vedea mai departe Facultatea de Arte şi boemii de serviciu ieşind din cârciumă, cu feţele de artişti chinuiţi de mercantilismul lumii la purtător. Era luna mai, şi pe caldarâmul din Unirii apăruse de nicăieri o sticlă de plastic de doi litri, tăiată pe jumătate, în care era un buchet de liliac. Oamenii zâmbeau la soare, şi era timp pentru toate. Muzeul de Artă dormita în voie, în Cărtureşti curgea ceai şi în Mokum – cafea, şi mirosea a răcoare în clădirile vechi, acum împodobite cochet cu ghivece cu flori. Era soare şi era bine. Şi Dumnezeu şi-a pornit ipodul şi a găsit nişte Esbjörn Svensson Trio. Play.

Esbjorn Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Stătea pe o bancă în Piaţa Unirii din Timişoara. În dreapta era Domul Catolic, care uitase să mai măsoare timpul, şi câţiva copii care se tăvăleau prin iarbă. Erau IT-iştii ieşiţi din multinaţională pentru prânz, aşezaţi la terase, toropiţi sub infuzia de lumină şi primăvară, şi liceeni cu converşi de la “Lenau” care chiuleau de la încă o oră pentru că e cool. În faţa Lui, bătrânii îşi cărau leneş sticlele spre făntână. Se întâlneau mereu cu cineva cunoscut. Se vedea mai departe Facultatea de Arte şi boemii de serviciu ieşind din cârciumă, cu feţele de artişti chinuiţi de mercantilismul lumii la purtător. Era luna mai, şi pe caldarâmul din Unirii apăruse de nicăieri o sticlă de plastic de doi litri, tăiată pe jumătate, în care era un buchet de lili