Un brand trainic nu se poate construi pe o afacere şubredă. Brandul Realitatea TV a scăpat de sub control. Bodyguarzii lui Vîntu şi Ghiţă l-au luat prizonier.
Dacă printr-o minune, brandul Realitatea TV s-ar transforma ca broscoiul din poveste (după ce a fost sărutat de Sorin Ovidiu Vîntu sau de Sebastian Ghiţă?), într-un om în carne şi oase, care ar fi oare primul său gest? Să se bată cu bodyguarzi plantaţi în studiourile televiziunii şi să-i alunge, eliberându-i pe ziarişti şi pe producători de stres şi teamă? Să-i dea cap în cap pe cei doi actori ai scandalului care a ţinut capul de afiş al presei în Săptămâna Patimilor? Până ar cădea zdrobiţi, ca să-şi bage minţile în cap! (Cum naiba să-i bată tocmai pe cei care l-au sărutat şi l-au făcut om? Nu ţine povestea!) Sau să convoace Consiliul de Administraţie al societăţii Realitatea Media? La ce bun să-l convoace? Şi la ce bun această... întrupare? Un joc imaginativ inutil.
Totuşi, să ne imaginăm că brandul ar prinde doar glas (printr-o altă minune). Ce ar avea de spus brandul Realitatea TV? Să ne imaginăm! Ar urla de durere? Ar plânge în hohote? Sau poate ar chiui de fericire pentru că dialogurile dintre Vîntu şi Ghiţă, făcute publice, l-au consolidat, chipurile!, şi l-au adus acolo unde proprietarul şi managerul şi l-au dorit de la bun început? Ar vrea un talk-show în grila de programe, în locul lui Mihai Tatulici, sau ar cere vehement să-l înlocuieas-că pe Radu Soviani la „Bursa pariuri-lor"? Orice brand are pariul său! S-ar lamenta, ar bârfi, ar lansa zvonuri, ar leşina de emoţie (în direct, că se poartă leşinurile!), l-ar înjura pe Traian Băsescu şi pe Emil Boc?
Mă tem că brandul Realitatea TV, dacă ar avea grai, ar refuza să vorbească. În criză, brandurile tac. Iar postul Realitatea TV este în criză. Şi n-au trecut decât şase luni de când Sorin Ovidiu Vîntu şi Sebastian Ghiţă anunţau parafarea