Perdantul cursei pentru şefia Sibex a stat de vorbă cu ziarul "BURSA" despre planurile sale de viitor şi despre cum vede (acum, cu o oarecare detaşare) bursa de la Sibiu. Nu au fost lăsate deoparte chestiuni fierbinţi ale zilei, precum statutul consultantului Patrick Young în viitorul apropiat, relaţia dintre Teodor Ancuţa şi concurentul său, Cristian Sima - preferat de AGA sibiană - perspectivele fuziunii cu BVB. Atent la detalii, Teodor Ancuţa a vorbit şi despre chestiuni organizatorice, precum sediul în care fiinţează Sibex, chiriile din zonă şi necesarul de oameni pentru prelungirea programului de tranzacţionare.
Reporter: Este un moment de bilanţ. Vă rog să trageţi linie şi să faceţi un calcul rapid: de unde aţi început şi unde aţi ajuns cu Bursa de la Sibiu?
Teodor Ancuţa: Am luat-o de la zero, din aprilie 1994, după care am făcut bursa de mărfuri. La acea vreme era vorba de un capital de 33,8 milioane lei. Era ceva. De acolo am plecat. În 17 ani, am pus cărămidă cu cărămidă pentru a face din bursa sibiană o instituţie respectabilă. Acum, are toate instituţiile pe care le are orice mare operator de piaţă din lume. Avem piaţă spot, ATS, derivate, o Casă de Compensaţie şi un Depozitar. Fiecare dintre aceste elemente componente a fost clădit greu, cu eforturi deosebite şi - nu trebuie uitat - cu bani de la acţionari. Iar asta înseamnă că în ochii acţionarilor am avut credibilitate. Totuşi, în perioada de criză, acţionarii au adus 2,5 milioa-ne euro pentru a majora capitalul, bani necesari Depozitarului. Acum suntem o bursă cu toate componentele. În AGA am spus că 2010 a fost cel mai bun an din punct de vedere organizatoric. Am fost prima bursă listată pe propria piaţă, am avut primul ATS. Asta pe piaţa spot.
Am lansat Depozitarul Sibex, contracte pe indicele Dow Jones Industrial Average, pe aur. Ultima chestie a fost un regulament de la CN
