Aşa cum ne-am obişnuit de câţiva ani, Guvernul a decis! Intrăm în euro în 2015. În plină criză europeană, cauzată de gestiunea imprecisă şi superficială a aderării la euro a unui număr de state şi apoi de modul de reglementare a pieţelor de capital şi a accesului la credite, ne pregătim să repetăm aceeaşi eroare.

La cererea preşedintelui şi cu participarea BNR a fost organizată vineri o reuniune închisă a coaliţiei în care s-a discutat acest subiect esenţial pentru economia României şi "s-a decis". Asta după ce pe rând, atât BNR, cât şi Guvernul, prin voci diverse şi documente, au exprimat dubii repetate legate atât de capacitatea economiei româneşti de a face faţă aderării în acest timp, cât şi de înţelepciunea forţării unei asemenea decizii.

Dar acest tip de a asuma "decizii majore" în domeniul economic şi social, care a devenit marca guvernării actuale nu trebuie să mire pe nimeni. Într-o avalanşă de decizii sub titlul reformei, puterea, fără să ţină cont de prevederile constituţionale şi de faptul că România nu este împărţită real între putere şi opoziţie, Guvern şi sectorul privat, capital şi muncă, ci că acestea sunt abstracţii cu care operăm în cadrul unui sistem de decizie, face ce poate şi ce ştie. Adică operează inconsistent, impropriu şi uneori iresponsabil. Decizia stabilirii calendarului aderării la euro este un asemenea exemplu. O parte din problemă este o chestiune de competenţă, alta este una de viziune. Sau mai corect de lipsa ambelor.

Sunt voci care susţin că acest tip de guvernare, exprimată perfect prin abundenţa asumărilor răspunderii guvernului şi de aceste decizii în conclav, deşi este neconstituţională, cu certitudine imorală şi uneori ineficientă, este inevitabilă. Slăbiciunile sistemului de decizie românesc forţează guvernul, spun ei, să adopte o politică de fiat pentru a grăbi ritmul reformelor. Având în vedere incoerenţ