La numai şase ani după moarte, Ioan Paul a fost declarat „preafericit" de către succesorul său, Benedict al XVI-lea. Cea mai rapidă beatificare din istoria bisericii este în concordanţă cu bilanţul lui Ioan Paul, socotit un „papă al superlativelor" încă din timpul vieţii.

Pe 2 aprilie 2005, la anunţul morţii lui Ioan Paul al II-lea, mulţimea de oameni adunată la Vatican pentru a se ruga pentru pontiful roman a început să scandeze „Santo subito" - „sfânt imediat". Un prim pas înspre proclamarea sfinţeniei îl constituie beatificarea - iar acest pas a fost făcut ieri. Evenimentul a fost aclamat de mai mult de un milion de credincioşi în piaţa San Pietro.

Minunea lui Ioan Paul

Beatificarea necesită îndeplinirea a două condiţii: prima, ca cel beatificat să fi dus o viaţă virtuoasă; a doua, ca el (sau ea) să fi înfăptuit o minune. Din lista de minuni atribuite lui Ioan Paul al II-lea, Vaticanul a ales una care a survenit după moartea sa, şi anume vindecarea surorii Marie Simon-Pierre. Aceasta suferea de boala Parkinson - ca şi Ioan Paul al II-lea - iar după decesul papei, starea ei s-a agravat, astfel încât mersul a devenit un chin, iar scrisul, aproape imposibil. Sora Marie a vrut să se retragă din congregaţia sa, însă a fost convinsă de superioara ei să încerce să îşi continue activitatea. În seara zilei de 26 mai 2005, o voce interioară i-ar fi zis să ia un stilou şi să scrie - şi spre surprinderea ei, a reuşit să o facă fără să îi tremure mâna. Când s-a trezit a doua zi, simptomele dispăruseră, lucru atestat câteva zile mai târziu şi de către medicul care o trata de patru ani. Pentru Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, vindecarea surorii Marie este un miracol care îi poate fi atribuit decedatului papă, de care sora Marie s-a simţit întotdeauna foarte legată spiritual, şi pe care aceasta l-a pomenit neîncetat în rugăciunile sale.

Un papă al secol