Unul dintre cele mai importante evenimente ale anului, în Marea Britanie, este pe cale să se întâmple. Mă refer la referendumul de joi, 5 mai, cu privire la "votul alternativ". Analiştii cu cartelă de partid de pe ecranele noastre l-au trecut cu vederea, în favoarea luptelor în noroi dintre vedetele locale. Haideţi să vedem despre ce e vorba.

Mai întâi, simpla convocare a unui referendum naţional este, în Marea Britanie, un fapt notabil. Regatul Unit are un regim al supremaţiei parlamentare, unul în care referendumul popular nu are, în principiu, un loc stabilit în ordinea constituţională. Un singur asemenea referendum a fost organizat vreodată, în 1975, când electoratul a fost chemat să confirme sau să infirme aderarea la Uniunea Europeană. Atunci, rezultatul a fost de 67% "pentru" apartenenţa la UE. Acum, rezultatele ar fi, probabil, foarte diferite, judecând după sondajele de opinie.

În al doilea rând, este de remarcat atmosfera civilizată în care s-a des-făşurat campania. Partidul Opoziţiei, al laburiştilor, nu a avut o poziţie oficială cu privire la chestiunea sis-temului de "vot alternativ". Cele două tabere care s-au înfruntat sunt din coaliţia de guvernare. Conservatorii sunt, oficial, împotrivă, în vreme ce liberal-democraţii sunt în favoarea unui nou sistem electoral. Pe alte meleaguri, probabil că o asemenea divergenţă, fundamentală, ar fi dus la ruperea unei coaliţii de guvernare. În Marea Britanie, alianţa dintre conservatori şi liberal-democraţi va supravieţui, indiferent de rezultat. Este de notat că unii parlamentari conservatori şi laburişti au făcut, separat, campanie, în funcţie de convingerile personale, pro sau contra.

În al treilea rând, şi în principal: miza. Reforma propusă alegătorilor este una majoră. Marea Britanie foloseşte, în prezent, un sistem numit FPTP (First Pass the Post, ori "uninominal majoritar într-un tur"). Es