Cele aproximativ 60 de minute pe care le-am petrecut pe platforma petrolieră deţinută de Lukoil în Marea Caspică s-au scurs atât de repede, de parcă aş fi stat doar câteva momente pe uriaşul de metal. Exploatarea zăcământului Korchagin este abia la început, dar, peste trei ani, Lukoil va extrage de aici echivalentul a jumătate din producţia anuală de ţiţei a României.

Citiţi şi România poate fi rezervorul de petrol şi gaze al Europei.

Din oraşul Astrahan, am ajuns pe platformă după un zbor cu elicopterul de 90 de minute, din care jumătate de-a lungul Volgăi, iar restul deasupra mării. Străbătând Rusia de la nord la sud, fluviul Volga - cel mai lung din Europa - se varsă în Marea Caspică în regiunea Astrahan, zonă care joacă un rol din ce în ce mai important din punctul de vedere al resurselor de petrol şi gaze. Din această regiune, Gazprom extrage anual aproape cât întreaga producţie de gaze a României, iar companiile petroliere au planuri pentru următorii 50 de ani.

Potenţialul de dezvoltare a regiunii este asociat în primul rând cu Marea Caspică. La mijlocul anilor 1990, Lukoil - cea mai mare companie petrolieră privată din Rusia - a început explorările în partea nordică a mării şi, după zece ani, a descoperit opt perimetre cu rezerve estimate la nu mai puţin de un miliard de tone echivalent petrol.

În decembrie 2009, compania a inaugurat prima platformă petrolieră din apele ruseşti ale Mării Caspice, care a primit numele lui Yuri Korchagin (fost membru al boardului companiei), iar producţia a început exact în urmă cu un an.

Astăzi, fiecare dintre cele patru sonde care funcţionează deja, din totalul de 26 amplasate pe platformă, produce 500 de tone de ţiţei pe zi şi câte 150 de metri cubi de gaze la fiecare tonă de ţiţei. Din 2014, când va intra în exploatare şi a doua fază a zăcământului, platforma va extrage anual 2,5 milioane de ton