Ce mă exasperează în viaţa publică românească e lipsa de imaginaţie. Sursa: EVZ
Din 1990 nu s-a schimbat nimic. Figurile şi rolurile sunt copiate la indigo, scenariile şi acţiunile se repetă cu o lipsă de originalitate deprimantă. Ori unde te-ai uita, aceeaşi relaţie sclav-stăpân de sclav. Nu ştim, cu nume şi prenume, cine era stăpânul lui Iliescu în decembrie 1989. Dar ştim că fiecare gest al său purta amprenta kaghebismului epocii pereistroikiste. Pe 6 decembrie 2009, românii au aflat că Geoană, candidatul la preşedinţie al PSD, era sluga prea-umilă a lui Vîntu. Luna aprilie 2011 ne-a adus proba irefutabilă că actualul lider al partidului, Ponta, e cârpa de şters pe jos a lui Sebastian Ghiţă. Totul e scârbos de previzibil: urmaşul lui Vîntu devine stăpânul urmaşului lui Geoană.
Reduşi la postura de chibiţi, ne putem doar întreba dacă trecerea de la un geambaş la altul se face pe bază de proces-verbal, ori dacă politicianul e dus de dârlogi şi transferat, scurt, potentatului următor. Ce înţelegem din dialogul de înalt nivel academic dintre Vîntu şi Ghiţă e că sistemul funcţionează în flux continuu: "SG - M-am rugat de ei, le-am adus, i-am zis lu’ Ponta «bă, o f... pe m…, fac 1.2 rating, te duci la televizor! » S-a dus, săracul. Mi-a zis: «mă duc, mă, în p… mea, fac, zic, dau breaking news, fac ce vreţi voi, na, vin eu la televizor»." Nu invocarea mamei lui Ponta şi nici a mădularului de sorginte, fireşte, titulesciană al acestuia şochează. În lumea lor, acesta e nivelul de comunicare in terumană. Propoziţia-cheie este "fac ce vreţi voi", care arată cât de "liber" e Ponta. E uluitor că un şef de partid care bate, asemeni ordonanţei, din călcâie în faţa superiorului continuă să rămână în funcţie, iar pesedeii nu văd în asta nicio problemă. Cum ar putea să vadă, când ei au inventat sistemul?!
Schema e simplă şi efectele devastatoare: p
