În Uniunea Europeană, nivelul mediu de educaţie continuă ar trebui să atingă cel puţin 15% în 2020. Ne aflăm pe penultimul loc, înaintea bulgarilor, în ceea ce priveşte participarea adulţilor la educaţie pe tot parcursul vieţii, arată un raport recent al Comisiei Europene.

Ce înseamnă educaţie pe tot parcursul vieţii? Să vrei să înveţi şi după ce ai ai parcurs anii de liceu, facultate sau masterat. Să nu te opreşti doar la educaţia formală - cea de la şcoală - şi să participi, măcar o dată la câţiva ani, la cursuri şi traininguri. Există însă câţiva indicatori descoperiţi de specialişti, care aduc o definiţie mai clară conceptului de învăţare pe tot parcursul vieţii.

Definiţia explicată în 2008 de către Fundaţia Bertelsmann (Germania) încearcă astfel să clarifice obiectivul european. Cei patru indicatori sunt: a şti, adică educaţia formală (cea parcursă în anii de şcoală), a face - învăţarea vocaţională (spre exemplu, cea de la locul de muncă), a fi - învăţarea ca dezvoltare personală şi a învăţa să trăim împreună, adică învăţarea pentru coeziune socială). (Vezi grafic)

Danemarca - primul loc, România - penultimul

Cei mai motivaţi europeni în a reveni la cursuri sunt danezii, suedezii şi finlandezii, procentajul ajungând la peste 30% (în Danemarca). Sunt aceleaşi ţări unde calitatea vieţii are printre cele mai ridicate nivele. România avea în 2005 o pondere de 1,6% de adulţi care învaţă continuu, iar în 2008 şi 2009 - 1,5%, potrivit raportului Comisiei Europene.

Nivelul mediu în UE de participare a populaţiei de vârstă activă la învăţarea pe tot parcursul vieţii ar trebui să atingă cel puţin 15% în 2020. Acum doi ani, miniştrii educaţiei din Uniunea Europeană s-au pus de acord ca până în 2020 să se atingă cinci indicatori de referinţă în materie de învăţământ şi formare. Astfel, ponderea adulţilor cu vârste între 25-