Absolventă a facultăţii de textile, stilista a luat-o pe cont pe propriu într-un moment în care alţii îşi închideau afacerile. Chiar dacă a dat piept cu valul recesiunii încă din primul an n-a renunţat la niciunul dintre angajaţi.

Absolventă de facultate în 1990, viitoarea stilistă s-a trezit că face parte din prima generaţie fără repartiţie, aruncată pe o piaţă de muncă ce părea să nu mai aibă nevoie de ingineri. Născută la Galaţi, cu studii la Iaşi a decis să-şi urmeze soţul în Năsăud, oraşul natal al acestuia şi recunoaştere că acomodarea cu noile locuri n-a fost deloc lină. O frază de bun venit a unei vecine de bloc i-a arătat că nu-i va fi uşor deloc cu năsăudenii:„La câteva zile după ce ne-am mutat o vecină i-a spus soţului meu: cu atâtea fete frumoase în blocul în care stai, ţie numai o moldoveancă ţi-a trebuit să-ţi iei­?". A trecut peste primirea comunităţii şi peste alte fraze similare cu gândul că acasă este până la urmă locul unde îi este familia. S-a dedicat confecţiilor După absolvire şi-a încercat şansa în învăţământ. După trei ani de profesorat la Grupul Şcolar de Cooperaţie din Bistriţa a renunţat la şcoală şi predat şi s-a dedicat industriei textile. A fost pe rând stilist, şef de atelier, a lucrat cu zeci de oameni în subordine. După ce a mucit mai bine de 15 ani pentru alţii, a decis să o ia pe cont propriu. În 2009, într-o vreme în care alţii se gândeau dacă nu la închidere, atunci cel puţin la restrângerea business-ului, Tincuţa Purcea şi-a deschis propria casă de modă. „Mă întrebau nedumeriţi la Registrul Comerţului, atunci când mi-am înregistrat firma, dacă o să am clientelă pentru confecţii la comandă", îşi aminteşte stilista. Cu propria afacere a adoptat de la început strategia paşilor mărunţi şi a funcţionat, iar clientela a ţinut-o aproape prin seriozitate: „unii au venit doar pentru retuşuri la început, le-a plăcut cum am lucrat ş