În prima parte a lunii următoare ni se vor livra date privind creșterea economică a României în trimestrul întâi al anului curent. Se speră să avem o cifră pozitivă, care să confirme oficial ieșirea din recesiune a României. Ieșirea sau nu din recesiune a devenit în ultimele săptămâni un subiect preferat în rândul politicienilor și al mediului economic.

Miza lui reală s-ar putea să fie mult mai mică decât cea pe care o creionează mass-media. Mult mai mult ar trebui să ne preocupe ceea ce va urma acestei probabile știri pozitive. Cu alte cuvinte, vom începe lungul drum al unui nou ciclu economic, în care creșterea să fie stabilă, durabilă și cu efecte generalizate în economie, sau înregistrăm o creștere economică rezultat al unor factori conjuncturali, cum ar fi o bază de raportare inferioară sau o conjunctură externă favorabilă? Cred că răspunsul la întrebarea de mai sus este esențial pentru economia românească și, din fericire (sau poate din păcate), va fi determinat cu precădere de acțiunea internă.

Mai exact, va depinde de modul în care vom ști să selectăm și să dezvoltăm motoare care să împingă economia înainte, să creeze plusvaloare și să transmită evoluțiile din planul macro spre nivelul microeconomic. Liantul economiei este, fără îndoială, sectorul financiar, fără de a cărui repornire nu putem spera la o performanță superioară. Va fi nevoie de resurse financiare pe care afacerile performante să le aibă la dispoziție la costuri acceptabile. Marjele de profit, care în multe domenii nu vor mai fi comparabile cu cele de la nivelul anului 2007, vor determina preferința pentru finanțare pe termen lung. Pe de altă parte statul, cu un buget deficitar, cu o presiune concurențială (și electorală) de scădere a impozitelor și cu creditori internaționali care pun și apără condiții pentru finanțare, nu va mai avea posibilitatea de a alimenta cu contracte fi