Adevărul e că nu m-am uitat decât pe scurt la "nunta secolului” . Pentru că ceea ce am reuşit eu să desluşesc de acolo au fost doi tineri - îndrăgostiţi de-a binelea, se părea – cu siguranţă însă covârşiti de cel mai spectaculos şi costisitor protocol văzut vreodată. În plus îmi venea mereu în minte faptul că săracii trăiau stresul de a fi urmariţi de două miliarde de oameni!!! Posturile de televiziune româneşti care au transmis evenimentul au făcut tot posibilul să-ţi dea impresia ca eşti şi tu amestecat printre invitaţi. Din te miri ce studio, amplasat pe cine stie unde, se etalau toalete şi pălării create probabil special pentru evenimentul cu pricina, pe o căciulă de bani. Or eu eram îmbrăcat în blugi şi-n tricou. Pe urmă toate explicaţiile alea sofisticate, dedicate cunoscătorilor, m-au făcut să mă simt în plus. Un mârlan.

Am rămas însă cu admiraţia profundă faţă de felul în care artizanii protocolului de la curtea regală au ştiut să facă din această nuntă o demonstraţie de forţă, care să arate lumii întregi că Marea Britanie reprezintă un loc cu totul şi cu totul aparte pe mapamond.

După câteva zile, hop, şi americanii. Ei cu evenimentul secolului, asasinarea lui Bin Laden. Domn’e parcă s-au vorbit şi-au aşteptat să-l împuşte pe teroristul numărul unu al planetei după ce s-au căsătorit Charles cu Catherin (inter)zisă Kate pentru ca să nu intre la concurenţă pe audienţe.

În fine, dincolo de orice fel de speculaţii este faptul trist că am ajuns să trăim într-o lume în care realitatile prezentate la televizor să ne fie mai aproape şi mai necesare decât toaleta de acasă.

Adevărul e că nu m-am uitat decât pe scurt la "nunta secolului” . Pentru că ceea ce am reuşit eu să desluşesc de acolo au fost doi tineri - îndrăgostiţi de-a binelea, se părea – cu siguranţă însă covârşiti de cel mai spectaculos şi costisitor protocol văzut vreodată. În plu