Ţărişoara-i la pământ, adică pusă bine. Nu mai tresare la nimic, nici măcar la orori. Unii chiar basculează în media interogaţii din cele mai surprinzătoare: până la urmă ce are o oroare? E un lucru ca orice alt lucru, nu!? Nimic nu pare a veni în sprijinul perceperii realităţii fără eschive jurnalistice sau fente sofistice.
Ce are Vîntu, dom'le? E un om de afaceri priceput. A, că a mai greşit şi el, ok, dar asta din cauza lui Băsescu. Dacă Băsescu nu era dictator, Vîntu ar fi fost un om cinstit, genial şi amuzant. Pe aceeaşi linie abruptă de gândire, se mai emit şi altfel de consideraţii adânci: păi Cutare are dosar la CNSAS pentru că Băsescu i l-a făcut. Sau, dacă nu i l-a făcut, ci este real, oricum nu se pune, pentru că şi Băsescu a dat rapoarte la Securitate pe când era reprezentant comercial. Dar, mă întreb eu, dacă România ar fi condusă de un înger, iar cei din CNSAS ar fi nişte arhangheli, atunci Voiculescu a fost turnător la Securitate sau nu? O fi fost, dar puţin, şi nu-i de competenţa îngerilor şi arhanghelilor fără de grijă să judece o asemenea situaţie complexă a unui om plin de griji. Mai mult decât atât, un jurnalist acredita următoarea idee şi o făcea de parcă ar fi dat dezlegarea la o ghicitoare pe care o grămadă de proşti n-o puteau desluşi: dacă Vîntu nu făcea greşeala să-l cheme pe Geoană la el acasă, Geoană ieşea preşedinte, iar Vîntu îşi vedea şi acum de afacerile lui. Asta-i tot, afirma jurnalistul, care e şi scriitor pe deasupra... poet, bre!
De când Uniunea Scriitorilor s-a decis să scoată dosarele de Securitate ale membrilor din conducere, s-a instalat o foşgăială de zile mari. Postacii - şi cei cu nume, şi cei fără nume - nu mai prididesc cu "nuanţatul". Un scriitor mare poate face mici greşeli, cine mărturiseşte este iertat, se dă atacul la prestigiul scriitorului, bla bla, bla. Breban iese la rampă şi-l beşteleşte p
