Doar ca să pară interesanţi, unii dintre noi ar fi în stare să întoarcă lumea cu fundul în sus, în rol de Gică Contra.
După eliminarea lui Osama ben Laden, compatrioţi ai noştri se reped să le-o zică americanilor, de parcă Unchiul Sam ar fi împuşcat un nevinovat. Sau un criminal cu circumstanţe mult atenuante, care a fost ucis, în loc să fie judecat. Dar pentru asta ar fi trebuit ca ben Laden să se predea celor care au încercat să-l prindă.
Un prieten de pe blog se miră că americanii s-au bucurat cînd au auzit că ben Laden a fost ucis. Dar ce să fi făcut, slujbe de pomenire pentru sufletul răposatului? Să-i fi mulţumit postum pentru atentatele din 11 septembrie? Nu zic că politica externă americană din ultimii ani a fost fără greşeală. Dar să nu uităm că Europa (şi nu numai ea) a mers împreună cu America în aceşti ultimi ani, pentru că a resimţit în egală măsură ameninţarea terorismului, şi pentru că după două războaie mondiale în care America şi-a trimis băieţii în ajutorul Europei, ea însăşi a avut nevoie de sprijin din partea europenilor.
Mi se pare fariseic şi de neacceptat să-l priveşti pe ben Laden drept o victimă a Americii. Adică să te faci că uiţi de atentatele teroriste pe care ben Laden le-a pus la cale şi de pe urma cărora au murit mii de oameni în Statele Unite, în Europa şi în alte părţi ale lumii.
Unii acuză Statele Unite că s-ar fi erijat în „jandarm al lumii”, uitînd că americanii fac mari sacrificii în rolul de apărător al ordinii mondiale.
Dacă America s-ar întoarce la politica izolaţionistă, despre care vorbesc mulţi dintre contribuabilii americani, NATO ar fi silită să bată rugător la uşa Unchiului Sam pentru a-l ruga să se răzgîndească.
PS O bătrînă ţărancă din România, căreia i-a murit o nepoată în atentatul al Qaeda de la metroul din Madrid, aflînd că ben Laden a fost ucis a spus că s-a făcut dreptate.
