Foto: Thinkstock Teribilă este imaginea bolnavului de ciroză: un pântec imens, plin cu lichid şi nişte picioare subţiri ca beţele de ţambal sau cu picioarele pline de lichid, butucănoase ca ale elefantului. Ciroticului i se topesc muşchii, din pricina asta e slab numai piele şi os, membrele sunt ca sticsurile de subţiri. Multe vorbe s-au răspândit prin telefonul fără fir, din gură-n gură, păreri despre ciroză şi tot felul de erori, pe care le-au făcut însă o vreme chiar medicii. De exemplu, se recomanda ciroticului să nu mănânce „greu”, să nu se înfrupte prea mult din fripturi, din mici, din cartofi prăjiţi, din salamuri.
Exista atunci teoria ca bolnavul de ciroză să nu prea mănânce proteine. Ceea ce este o mare greşeală. Mai apoi medicina a decretat că pacientul cu ciroză trebuie să mănânce proteine de calitate, recunoscând că ficatul bolnav are nevoie de proteine valoroase. Dacă nu-i dai ciroticului proteine, organismul lui îşi procură proteinele din muşchii bolnavului, de aceea el se usucă, ajunge piele şi os, picioarele sale se subţiază şi par ca beţele. Acum teoria medicală este că bolnavul de ciroză poate mânca de toate, dar el trebuie să se ferească de acele alimente care-i fac rău, de regulă reacţionează stomacul şi vezica biliară, mai puţin se revoltă ficatul. Ca atare, bolnavul de ciroză trebuie să-şi regleze el singur meniul, să devină propriul său dietetician.
Cartofii şi uleiul de prăjit
În cazul bolilor de ficat, deci şi în cazul bolnavilor de ciroză, primele măsuri trebuie să vizeze stilul de viaţă şi regimul alimentar. Pentru suferinzii de hepatită cronică nu există restricţii alimentare, dar alcoolul şi tutunul sunt interzise. Deci ei pot mânca orice. Cei cu ciroză, în anumite stadii ale bolii, trebuie să-şi reducă întrucâtva proteinele. Ciroticii trebuie să mănânce carne, căci au nevoie de proteine de calitate din brânz
