Interviul amplu pe care comisarul Dacian Cioloş l-a acordat pentru „Adevărul Europa" poate fi interpretat în felurile moduri. Unul singur ar fi, cu siguranţă, greşit: dacă am crede că fostul ministru al agriculturii în Executivul de la Bucureşti, ajuns acum în Comisia Europeană, ar fi un fel de ciocan cu care opoziţia dă în cap partidului de guvernământ.
Nu poate fi vorba aici despre vreo luptă politică internă - membrii Comisiei Europene vorbesc rar în nume propriu, iar intervenţia despre care vorbim trebuie înţeleasă ca un avertisment, să-i zicem, semioficial, de la Bruxelles către Bucureşti.
Comisarul Cioloş ne arată, de fapt, cum este privită România în Comisie - pentru cine are urechi să audă. Semnalul său este menit să sune deşteptarea în rândurile întregii clase politice româneşti. Este îndreptat mai degrabă în direcţia realizării acelui „pact româno-român" pentru atragerea fondurilor europene, despre care scria, în ziarul „Adevărul", fostul negociator şef, profesorul Vasile Puşcaş.
Aceasta ar însemna depolitizarea şi profesionalizarea întregii structuri care se ocupă de aprobarea proramelor şi gestionarea fondurilor şi, mai ales, o schimbare a opticii decidenţilor politici. Fondurile europene sunt resursa principală a dezvoltării României în următorii ani şi nicidecum vaca de muls pentru structurile de partid - mesaj valabil atât pentru guvernanţii de acum cât şi pentru cei care se încălzesc de zor pe margine.
Întrebarea este dacă mesajul de la Bruxelles va găsi ecoul potrivit la Bucureşti , în rândul Puterii şi al Opoziţiei deopotrivă. După cum arată lucrurile azi, se pare că nu.
Nicio problemă! Vor mai urma şi alte mesaje din partea Comisiei, pe lângă care acesta, trimis de Dacian Cioloş, va semăna cu o bătaie prietenească pe umăr.
