Poate cel mai interesant lucru in ceea ce priveste Seara de Comedie Britanica e strada. Gabroveni, undeva in Lipscani, a intrat si ea in procesul de reconstructie (adica intr-un haos total). Michael Fraser, manager la Club Mojo si organizatorul serilor de comedie britanica din Romania, spune ca e "cea mai nasoala strada din tot Bucurestiul".
Daca v-ati plictisit cumva de uniformitatea strazilor din Bucuresti, mergeti pe Gabroveni noaptea. E o incursiune in alta dimensiune. Recunosc ca am savurat hirtoapele de pamint, absenta totala a masinilor, cladirile intunecoase si parasite, planseele de lemn pe care oamenii treceau balanganindu-se, manunchiurile de tevi portocalii ce rasareau fara logica de dedesubt si discrepanta cu Cocor Shopping Center, un vast ecran luminos in capatul strazii. Cu muzica bubuind inabusit din zecile de cluburi si acele imagini de moda si lux ce pogorau stralucitor dinspre Cocor, ma simteam transportat intr-o scena din Blade Runner.
Cealalta chestie interesanta despre British Comedy Night la Bucuresti e numele clubului: Mojo. Desi am crescut in Marea Britanie nu-mi amintesc de cuvintul asta si nu prea stiu ce inseamna. Dar sunt sigur ca ar trebui sa stiu. L-am auzit pentru prima data in The Spy Who Shagged Me, un film ridicol de altfel, in care personajul principal se refera la Mojo ca la secretul potentei sale sexuale. Desi e realizat de un canadian, Mike Myers, e o mega-productie britanica si cumva Mojo a intrat in vocabularul din Marea Britanie ca si cum ar fi fost acolo de cind lumea.
Ceea ce ma aduce la ce vroiam sa spun de fapt: nu inteleg ideea de stand-up comedy. Desi mi-a placut Seara de Comedie Britanica la Bucuresti si sper sa ajung la urmatoarea, nu cred ca voi pricepe vreodata cum unii oameni se expun in fata unei multimi, incercind sa smulga risete. E admirabil, curajos, superb si (in anumite cazu
